Arhive zilnice: 8 mai 2023
Înainte de meci. Fotografia zilei
Vorbe-n dodii (II). Proză de Mariana Palaghia
https://blog.revistaderecenzii.com/
Vorbe-n dodii (II)
Da, viaţa modernă face să dispară vechi expresii româneşti, este un lucru pe care îl resimt ca pe o mare pierdere, dar mărturisesc că există însă o excepţie care mă face fericită. Mă bucur nespus când constat că încet-încet devine uitată denumirea populară extrem de răutăcioasă şi nedreaptă dată unei plante minunate: păpădia.
Continuă să citeștiConstantin Brâncuși: Cap de femeie
O călărire în zori de Nichita Stănescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
O călărire în zori Lui Eminescu tânăr Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucise, se face depărtare, se face nisip. Mi-am întors către soare unicul chip, umerii mei smulg din goană frunzişe. Câmpul tăindu-l, pe două potcoave calul meu saltă din lut, fumegând. Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave! Soarele a izbucnit peste lume strigând. Tobe de piatră bat, soarele creşte, tăria cu acvile din faţa lui se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte. Tăcerea se face vânt albăstrui, pintenul umbrei mi-l creşte în coastele câmpului. Soarele rupe orizontul în două. Tăria îşi năruie sfârşetele-i carcere. Suliţe-albastre, fără întoarcere, privirile mi le-azvârl, pe-amândouă, să-l întâmpine fericite şi grave. Calul meu saltă pe două potcoave. Ave, maree-a luminilor, ave! Soarele saltă din lucruri, strigând clatină muchiile surde şi grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt. |
O călărire în zori de Mihai Eminescu
https://blog.revistaderecenzii.com/
A nopții gigantică umbră ușoară,
Purtată de vînt,
Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară
Din aripi bătînd.
Roz-alb-auroră, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor sîn;
Apă și foc. Proză de Barbu Ștefănescu-Delavrancea
https://blog.revistaderecenzii.com/
De la ștreaja Vergului până la Biserica Delea-Nouă, un nor de praf galben se ridică de la pământ, mânat ca într-o albie printre casele și grădinele șoselei nepietruite.
Grânarii se întorc de la sate, de la mori și porturi. Unii încărcați cu vârf pîn’ la cercul coviltirului, alții cu căruțele goale și cu maldăr proaspăt în cadirle. Bicele pocnesc pe dasupra naintașilor; caii voinici și aprinși joacă în hamuri și ninchează, mirosindu-și din depărtare grajdurile. Tinerii, rumeni și nădușiți, cu zăbunele și cu cămășile deschiate, cu hamurile pe după gât, călări pe rotașii din stînga, dau chiote în goana cailor; iar dacă căruța le e greu încărcată și roatele abia li se învârtesc în osii, ei cântă prelung Mumă dragă, mumă, Dine,Dine,Constantine, or Ghiță,Ghiță,Cătănuță, bătând cu călcîile goale în pântecele cailor.
Continuă să citeștiOglinda zilei
https://blog.revistaderecenzii.com/
1541 – Conchistadorul spaniol, Hernando de Soto, a ajuns la fluviul Mississippi, pe care l-a denumit Río de Espíritu Santo.
1657 – Oliver Cromwell, Lord Protector al Angliei din 1653, a respins coroana pe care i-o oferă Parlamentul.
Continuă să citeștiVis de mai de Alexandru Macedonski
https://blog.revistaderecenzii.com/
Principesei Maria D. Ghica
Spre munți să merg,
În zbor alerg
Cu gândul,
Și trec prin văi,
Pe tainici căi,
De-a rândul.
Aurul și fierul. Fabulă de Gh. Asachi
https://blog.revistaderecenzii.com/
Un blanc galbăn scânteios,
Gemând sub ciocan vârtos,
Plângea soarta sa odată:
Ori să poate să mă bată
Înghiositul crud metal
Care-l calcă păn ș-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevăr
Că pre aur fierul bate.
Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are armă,
Să defaimă și să sfarmă.