* Oradea: Filarmonica de stat din Oradea organizează, pentru prima dată, Zilele Porţilor Deschise, în perioada 29-31 mai
* Sibiu: Simpozionul Internaţional Anual „Ars et Historia” al Muzeului Naţional Brukenthal debutează luni, cu o participare de peste 40 de specialişti, muzeografi, cercetători şi profesori universitari din ţară şi străinătate. Manifestarea ştiinţifică cuprinde două secţiuni: cea de Artă, cu tema „Incursiuni în istoria artei şi culturii. Noi cercetări, consideraţii, abordări” şi cea de Istorie, cu tema „Aspecte privind istoria preindustrială şi industrială în România” – ora 9:00, Muzeul Naţional Brukenthal, Piaţa Mare, nr. 4-5
Ţin minte că în copilăria mea, când cineva dorea să convingă pe ceilalţi de adevărul spuselor sale îşi dădea „cuvântul de onoare”. Aţi mai auzit în ultima vreme această expresie la cei din jur? Eu mărturisesc cinstit că nu… nici măcar la mine – adică de ani buni mi-a ieşit din obişnuinţă să mai spun aşa ceva chiar dacă de multe ori a trebuit să conving pe alţii că nu mint.
* Gala Premiilor UNITER va avea loc la Timișoara, în data de 12 iunie, și va fi prezentată într-un concept nou, special creat pentru Capitala Europeană a Culturii. Toate noutățile ediției din acest an a Galei vor fi prezentate în conferința de presă de lansare care are loc luni, 29 mai ora 10:30, la sediul UNITER din București, Str. George Enescu nr. 2-4
Am sub ochi tabloul comemorativ al „Junimii”, o serie de capete care se etajează, o piramidă de efigii care se suprapun, o îngrozitoare hecatombă de decapitați, pe care cine știe ce erou sîngeros și plin de ironie și-a pierdut vremea să le clădească craniile ca o pildă că toate trec cu vremea…
Un țăran tot auzind Pe unii, alții vorbind: Cîți știu carte și citesc Cu patru ochi să numesc, A plecat la tîrg și el. În desagă cu un miel. Vîndu mielu, luă bani Și merse prin lipscani De ochi de om întrebînd La ce negustori să vînd, Cu care poate citi, A scrie ș-a socoti. Un boltaș l-a auzit Și după ce l-a poftit, I-a dat niște ochelari Ca să vază toate mari. El dacă i-au așezat Ș-ntr-o carte s-a uitat, A zis : – Apoi mă căznesc Ș-uite, nu poci să citesc. Neguțătorul, ș-alți avînd, I le arătă zicînd : – Vezi, ăștia sînt boierești, Doar vei putea să citești. El prin ei cum s-a uitat A zis : -Geabă mi le-ai dat, Că nu poci citi de loc; Să vede că n-am noroc. Boltașul, privind la el, I-a zis : – Eu mai am un fel Și crez c-o să poți cu ei, Dar sînt prea scumpi și nu iei. El zise : – Adu-i încoci, F’e scumpi numai să poci. Dacă i-a dat, a zis iar : – Și cu acești în zădar, Că, uite, ochii-mi bleojdesc Și tot nu poci să citesc. Of ! și ce poftă aveam, Acasă cînd mă gîndeam! Vînzătorui l-a-ntrebat: – Cum te văz, n-ai învățat, Și acum te căznesti Pentru întîi să citești?” – Vezi bine a răspuns el, D-aceea venii c-un miel, Că d-aș ști eu să citesc, De aștea ce-mi trebuiesc?
De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, Ce fără piedeci trec sunând cezura.
Ce aspru mișcă pânza de la steaguri, Trezind în suflet patima și ura Dar iar cu dulce glas îți umple gura Atunci când Amor timid trece praguri!
De l-am aflat la noi a spune n-o pot; De poți s-auzi în el al undei șopot, De e al lui cu drept acest preambul
Aceste toate singur nu le judec… Dar versul cel mai plin, mai blând și pudic, Puternic iar de-o vrea e pururi iambul.
