https://blog.revistaderecenzii.com/
Liceenii cuceresc scena… la „Vedeta populară”
17, 18, 17, 16 şi iar 16! Sunt vârstele celor cinci concurenţi care duc mai departe frumuseţea şi unicitatea folclorului românesc. Cu emoţie, cântece de suflet şi poveşti surprinzătoare ne aşteaptă Iuliana Tudor duminică, la „Vedeta populară”. Ne bucurăm de noua ediţie a talent show-ului de folclor la TVR 1, duminică, 7 mai, ora 21.00.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
973 – A murit împăratul german Otto I cel Mare.
1711 – S-a născut filosoful, economistul și istoricul britanic David Hume (d. 1776).
1775 – Imperiul Austriac a anexat nord-vestul Moldovei, denumind zona Bukowina.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Cuvintele închid o vrajă neînchipuită în ele.
Și ei, amândoi, ca unii ce-și petrecuseră multă vreme ca să le înțeleagă taina, cumpănindu-le în balanța lor de aur, o știau aceasta. Și cum erau departe unul de altul, își scriau în fiecare zi,. Sufletele lor îngemănate își trimeteau ecouri și dragostea, neîntinată de nimicurile și mizeriile unei vieți duse la un loc, sporia cu maldărul de scrisori. În ele era tot ce era mai bun în sufletul lor.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Dineoare, un om pacinic, de mii grije-mpresurat,
Pe o cale, în amurgul, trecea-aproape de un sat.
Dulmecând pre el un câne, începu cumplit să latre;
De asemene și alții, din bordeie și din șatre,
Păzitorii câni de stână, cu dulăi ș-ogari urla,
Cât de vuietul sălbatic toți munceii răsunau.
Asurzit, plin de mirare, întrebă pe câni nu-s cine:
Zgomotul și astă larmă, spuneți-mi, de unde vine?
Însă nimene putut-au ca să deie vrun răspuns,
Că lătra cânii, cățeii, din tunericul ascuns,
Făr-a ști, cu toți, de ce
În lătrat se întrecé!
A deșertului om asta este chiar icoana vie:
Cel rău scoate o minciună, alt nebun adaoge-o mie,
Strigă, flacăra învită,
Făr-a ști de ce-i stârnită!
Focul din scântei precum,
Născând, toate le preface
În cenușă și în fum,
Așa-a oamenilor pace
O minciună au surpat
Și pe frați au dezbinat.
Deseori virtutea sântă prin intrigă s-au pierdut,
Socrat pentr-o calumnie cupa morței au băut,
Aristid s-au disțerat,
Sțipion s-au defăimat,
Staturi mari, ce-au înflorit,
Tot de-acest rău au pierit!
https://blog.revistaderecenzii.com/
Viena 4/ 16 februarie 1884Stimabile domnule Maiorescu,
Astăzi, ieșind din casa de sănătate pentru vreo două ore, mă folosesc de vizita ce o fac nepotului D-voastră, d-lui Popasu, penntru a vă adresa aceste șiruri. Sunt mai bine de trei săptămâni de când au încetat toate simptomele boalei de care am suferit, încat, dacă ar fi stat în putința mea, aș fi părăsit institutul, fie pentru a schimba mediul în care mă aflu, fie pentru a mă întoarce in țară. Cu toate acestea nu știu dacă, pentru un asemenea sfârșit, va fi cu putință a se realiza mijloacele necesare.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Sâmbătă, 6 mai a.c., are o semnificaţie aparte pentru tot mapamondul. Este ziua în care Majestatea Sa Regele Charles al III-lea va fi încoronat suveran al Regatului Unit, o ceremonie mult aşteptată peste tot în lume, după domnia de şapte decenii a Reginei Elisabeta a II-a.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Precizări: – eseul este un rod al imaginației mele;
– acțiunea se desfășoară într-o zi oarecare de la ora 05.00 până a doua zi la 05.00.
Am adormit greu și destul de târziu, cam pe la 23.30, în seara de dinainte. Bine că am avut un somn profund. Bine pe naiba! M-am trezit pe la 8.00, când, de fapt uitasem aseară că alarma mea de la mobil, care era setată la 06.30 – nu mai era valabilă, începând cu ora 05.00. Deja trecuse o oră și jumătate de când trebuia să mă trezesc.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
1536 – Regele Henric al VIII-lea a ordonat ca în fiecare biserică din Anglia să fie plasate Biblii în limba engleză.
1639 – A fost încheiată construcția Bisericii „Trei Ierarhi” din Iași, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu: Aici se află mormintele lui Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Cantemir și Vasile Lupu.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Între timpul vechi ș-acuma, oare cine nu-nțălege
Că e mare diferire la nărav, la gust și lege?
Plin de gară și proțesuri neastâmpăratul om,
Astăzi pentru milioane, dar atunce pentr-un pom.
Ca femeia-atunci și zâna
Să se laude au voit,
De aceea s-au sfădit
Iuno, Venus și Atina.
Pentru asta, la un munte, care Ida se numea,
Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păștea,
Au venit pe-ascuns tustrele,
https://blog.revistaderecenzii.com/
O, ochilor, oglinzi divine, ce tristă și enigmatică rămâne o fată când se lasă pleoapele peste voi. De aceea par absente și reci statuele, pentru că nu vă au. Dela marginea negrelor gene lăsate peste globurile obosite ce nu mai pot reflecta lumina, începe nemărginirea întunericului.
Gene, voi sunteți întâia dungă a nopții, voi însemnați hotarul, voi străjuiți luminile și urmați a face umbră și după ce văpăile de dindărătul vostru s’au stins. Ca o streașină adumbrind două ferești voi stați de-apururi, arare vă luminați de stropul unei lacrimi, tremurați când din adâncul sufletului urcă un gând bun, bateți înfricoșate când patimele ne încearcă, vă ridicați sus când ochii nu au ce ascunde.
Continuă să citești