Dan Ionescu: Vivat poesia!*

https://blog.revistaderecenzii.com

*Text apărut în revista „România literară”

Dion, oraș antic, situat la poalele Olimpului, oglindește respectul pe care grecii îl aveau pentru zeii lor. Explorarea sitului arheologic este aidoma unei călătorii fascinante prin istorie, cu vestigii bine păstrate ale teatrului antic, templelor și băilor publice. Muzeul Arheologic suplimentează această incursiune în trecut cu artefacte admirabile, care ilustrează viața cotidiană și religioasă a vechilor locuitori.

Leptokarya, pe de altă parte, este o stațiune litorală modernă, situată pe malul Mării Egee (unde muntele se întâlnește cu marea).

La turnir, sub straja lui Zeus, s-a citit poezie de cel mai înalt nivel. Încă în brațele muzelor, Grecia a știut să asculte.

Continuă să citești

Balconul de Charles Baudelaire

https://blog.revistaderecenzii.com

Trad. de Al. Philippide

Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea și unic tezaur de plăceri!
Mai știi tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blând și vraja văraticelor seri,
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!

În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ți era sânul și sufletul ce blând!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând!

Continuă să citești

Deucalion de Alexandru Odobescu

https://blog.revistaderecenzii.com

De pe scaunul său, înălțat pe muchea înnorată a Olimpului, Zevs privi la fiii oamenilor și-i văzu pretutindeni dedați cu patimile, fără de a purta câtuși de puțin grija dreptății. În inimile lor răutatea crescuse mereu; iar, spre a îmbuna pe zei, ei închipuise un soi nou de înjunghieri și de sacrificii, care mohorâse pământul cu sânge.

Departe, în văile adânci ale Arcadiei, fiii lui Licaon își petreceau viața numai în ospețe și, în necumpătata lor rătăcire, vorbeau vorbe nesocotite și nelegiuite chiar și despre Zevs. De aceea, Zevs se coborî însuși de pre scaunul său și se duse să vază de mai aproape faptele și traiul lor.

Continuă să citești

O balercă de Amontillado. Proză de Edgar Allan Poe

https://blog.revistaderecenzii.com

Destulă vreme răbdasem răutățile lui Fortunato; dar când în sfârșit m-a insultat de-a dreptul, am jurat să-mi răzbun. Îmi cunoașteți felul sufletului și n-o să vă-nchipuiți că mi-a ieșit de pe buze vreo amenințare. Cât de târziu, trebuia să fiu răzbunat; asta era hotărît lucru; dar hotărîrea mea era așa de desăvârșită, încât nu putea încăpea nici un gând de pericol. Trebuia nu numai să pedepsesc, ci să pedepsesc fără grijă de pedeapsă. Ocara nu poate fi spălată, dacă acel ce încearcă s-o spele e atins și el de vreo pedeapsă, și iarăși nu se poate crede spălată dacă răzbunătorul nu se descopere în fața celuia ce i-a făcut ocara.

Continuă să citești