https://blog.revistaderecenzii.com
Albină, ţi-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,
îmbătată de miere, şi zborul ţi-l purtai în dulci spirale de fum.
Eu sunt cel fără speranţă, cuvântul fără ecou,
şi cel care a avut totul, pierzând totul.
Ultima legătură, în tine scârţâie ultima-mi năzuinţă.
În ţinutul meu searbăd tu eşti ultima roză.
O, tu care eşti tăcută!
https://blog.revistaderecenzii.com
Plutesc în aer glasuri fermecate,
Vestindu-mi pretutindeni primăvara !
Văzduhul scînteiază sub povara
Mărgăritarelor din cer picate…
Fugiți departe, griji întunecate !
Vreau să trăiesc din zori și pînă seara,
Și vreau să cînt ! Vreau să mă-mbăt de para
Eternă a iubirii nesecate.
https://blog.revistaderecenzii.com
63 î.Hr. – S-a născut împăratul roman Augustus, întemeietorul Imperiului (d. 14).
1846 – Astronomul german Johann Galle a observat pentru prima oară planeta Neptun, de la Observatorul astronomic din Berlin. El a confirmat astfel existența acestei planete, descoperită anterior, prin calcule matematice, fără observație directă, de astronomul francez Urbain Le Verrier și de astronomul britanic John Couch Adams.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Cea de-a 19-a ediție a Festivalului Animest (4 – 13 octombrie) propune o serie de nopți albe urbane dedicate celor mai îndrăzneți dintre iubitorii filmelor de animație. Povești atipice, experiențe intense, proiecții nocturne și experimente provocatoare se reunesc într-un cocktail sofisticat de evenimente tematice – noi și consacrate. Surpriza urbană a ediției vine cu câteva zile înainte de festival: în perioada 23 – 28 septembrie are loc Animest Warmup, în colaborare cu Biblioteca Metropolitană: rând pe rând, în fiecare seară, sectoarele Bucureștiului vor găzdui proiecții de scurtmetraje în bibliotecile de cartier
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1835 – S-a născut prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl regelui Ferdinand al României (d. 1905).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Aristide nu fusese cămătar și nu împrumutase bani decât la începutul începuturilor, acum vroia să se uite acest lucru, dând de înțeles că el se îmbogățise datorită politicii.
A împrumuta cu bani și a sta la pândă pentru ca în momentul potrivit să-l scoți pe om la vânzare sau a „ajuta“ pe cineva în așa fel încât ajutorul acesta să-ți fie întors de cinci ori mai mult, de pildă să dai un sac de grâu și să-l primești înapoi după treieriș, dar la prețul din timpul iernii, în felul acesta putea să facă avere Tudor Bălosu, care niciodată n-avea să ajungă primar, dar nu Aristide, care străbătea județul pe motocicletă și avea deschisă ușa preotului, a judecătorului și chiar a prefectului. Aristide nu mai împrumuta nici bani, nici cereale, avea nevoie de ele pentru combinații comerciale în afara satului, care trebuia să rămână numai o piață, ca să zicem așa, a prestigiului politic și socotea că pe bună dreptate afacerile acestea mărunte cu oamenii sfârșeau totdeauna, din punct de vedere electoral, prost pentru cel care le făcea. Crâșmac, adversarul său țărănist, nici acum nu știa pentru ce, numai după doi ani, căzuse în alegerile pentru consiliile comunale.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
De ce te temi? au nu ești tu cu mine?
Las- ploaia doar să bată în ferești
Las- vântul trist prin arbori să suspine,
Fii liniștită tu! Cu mine ești.
Ce te-ai sculat și te uiți în podele?
Uimită pari și pari a aștepta.
Nu poți vedea cu ochii printre ele
Vrei să-ți aduci aminte de ceva?
Lasă-te-n perini eu îți voi da pace.
Dormi tu și lasă să rămân deștept.
Pe când citesc, întotdeuna-mi place,
Din când în când să cat la tine drept,
Să văd cum dormi... să te admir cu drag...
Cu gura-abia deschisă-ncet respiri,
De pe condei eu mân-atunci retrag.
Pătrunde pacea tristele-mi gândiri.
Frumoasă ești... o prea frumoasă fată.
Ca marmura de albă-i a ta față.
Îmi vine să alerg la tine-ndată
Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață.
Dar te-ai trezit... păcat! și nu mă-ndur.
Dormi liniștit c-un braț pe după cap.
Din când în când cu ochiul eu te fur,
Din când în când din mână cartea scap.
Și-s fericit... Pulsează lunga vreme
În orologi cu pașii uniformi...
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi!
Sursa: https://poetii-nostri.ro/mihai-eminescu
https://blog.revistaderecenzii.com
Întunecată-i steaua țării noastre…
Înstrăinați trăim în zile grele,
Și viitorul — plin de semne rele —
Vestește lacrămi numai — și dezastre…
Spre voi se-ndreaptă glasul rugii mele,
Frați cîntăreți ! Sus inimele voastre,
Poeți pierduți prin nori și-n zări albastre
Ce nu visați decît la flori și stele…
Nu osteniți, ca-n asfințit de seară,
Ci — treji la mîndrul sunet de fanfară —
Veniți cu suflet și cu voie bună
Spre soarele ce-i gata să răsară,
Să înălțăm iar flamura străbună
A dragostei de lege și de țară !
