S-a întâmplat astăzi…

1819- S-a născut Nicolae Bălcescu (d. 29.11.1852)

1861 – A murit poeta britanică Elizabeth Barrett Browning (n.06.03.1806). Continuă să citești →

Mircea Eliade: Romanul adolescentului miop. Analiză, de Dan Ionescu

Trei scriitori savanți a dat cultura noastră: Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu-Hasdeu și Mircea

Sunt două motive pentru care tânărul Eliade se hotărăște să elaboreze primul lui roman: ca să demonstreze premianților clasei lui cât de valoros este și din spirit competitiv față de cartea în vogă atunci, La Medeleni, de Ionel Teodoreanu, o îndrăzneală a tânărului care este dispus să se ia în piept cu prozatorii de succes, ceea ce înseamnă că într-adevăr are ceva de spus și se consideră îndreptățit s-o facă.

Continuă să citești →

Carlos Cataneda este antropolog american de origine peruană. În timpul studiilor de teren efectuate în Mexic, îl cunoaşte pe bătrânul vrăjitor Juan Matus, care îl iniţiază în practicile şamanice ale indienilor yaqui. Ucenicia lui Carlos Castaneda pe lângă don Juan, ucenicie întinsă pe parcursul mai multor ani, constituie subiectul cărţilor sale. Carlos Castaneda devine astfel un scriitor New Age de mare succes.

Continuă să citești →

Ce motive ascunse s-au aflat în spatele misterioasei fugi de la Iasnaia Poliana a fascinantului Lev Tolstoi, cu doar câteva zile înainte de a muri? O ultimă şansă de a îndrepta pe făgaşul cel bun o viaţă guvernată de legile compromisului, ale contradicţiei şi neînţelegerii? O primă decizie luată contrar voinţei celor din jurul său, încleştaţi într-o luptă mută, dar crâncenă, obsedaţi de persoana, de scrierile sau de averea marelui scriitor? Recurgând la un colaj de mărturii şi însemnări spicuite din jurnalele apropiaţilor lui Tolstoi, care au avut privilegiul de a privi şi lua parte, în egală măsură, la evenimentele tumultuoase ce au marcat ultimul an din viaţa acestuia, Jay Parini îşi invită cititorul să dezlege taina alături de el.

Continuă să citești →

Ion R. Popa, probabil am mai scris-o, are vocația trilogiei. El leagă romanele între ele printr-un fir narativ care nu pierde tumultul specific anterior. În plus, protagoniștii, uneori aceiași, exercită o optică justă, menită să păstreze echilibrul confruntărilor. Acțiunea e destul de senină, adică faptele bune ies la suprafață, și nu rezultă în mod special din veninul indivizilor.

Continuă să citești →