“Noi toţi cădem. Şi mîna asta, iată.
Căderea, vezi, e-n toţi şi în oricine,
Şi totuşi, este Unul care ţine
nespus de blînd, pe mîini, căderea toată.”
Rainer Maria Rilke a fost un autor austriac şi unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză.
O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familiale puternice. Teoria reţelelor sau analiza reţelelor sociale este o tehnică utilizată în sociologie, antropologie şi în studiile organizaţionale şi se concentrează asupra felului de a rezolva problemele, de a conduce organizaţiile şi de a atinge obiectivele propuse. Reţelele sociale se referă şi la o categorie de aplicaţii online ce ajută la conectarea prietenilor, partenerilor de afaceri şi grupurilor de interese. Relaţiile sociale sunt descrise în teoria reţelelor sociale în termeni de noduri şi legături. Nodurile sunt actorii individuali din reţea, iar legăturile sunt relaţiile dintre aceşti actori. Reţeaua este deci o hartă a legăturilor relevante dintre nodurile ce fac obiectul unui studiu.
Această carte are 192 pagini şi conţine peste 700 de aforisme şi citate extrase din opera aforistică şi poetică a autorului. Coperta a fost realizată de Ionuţ Caragea şi Nicoleta Baciu, iar tehnoredactarea îi aparţine editorului Dumitru Scorţanu. Detalii despre achiziţionarea antologiei pot fi obţinute de la Editura Fides sau de pe situl personal al lui Ionuţ Caragea (www.ionutcaragea.ro).
Lucian Cherata, Despre substratul indo-european al limbii române, Editura AIUS, Craiova, 2013, 530 p., preț: 50 de lei.
Coord. Lorena Stuparu, Contextul globalizării. Studii și interviuri, Editura AIUS, Craiova, 2013, 250 p., preț: 35 de lei.
Fusesem invitată la spectacolul Mede/Ea într-o zi de noiembrie 2012. Urma să fie jucat în sala mică a Teatrului Naţional din Târgu-Mureş. Lumea bună a urbei, îmbrăcată aşa cum învăţasem că se cuvine să te prezinţi într-o asemenea ambianţă. Şi cum altfel, doar secţia română era în sărbătoare. Mă conformasem şi eu cu bucuria adolescentei de odinioară, când a merge la teatru însemna un eveniment şi o îndatorire, totodată. Îndatorire, fiindcă mergeam cu clasa sub atenta supraveghere a învăţătoarei, fiecare elev beneficiind – e drept, printr-o oarecare constrângere impusă de sistem – de un abonament lunar. Acum mi-e dor de acele zile, fiindcă nu prea îmi mai găsesc timp să merg la spectacole. Nimeni nu mă mai constrânge (Sâc!).