Cele mai valoroase lucrări pe care le-a dat talentul de prozator al lui Slavici sunt din domeniul nuvelisticii, iar cele şase volume de nuvele, primul intitulându-se Novele din popor – 1881, au contribuit la progresul literaturii române în direcţia înfăţişării realiste a vieţii sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale şi prin crearea unor personaje reprezentative care ilustrează anumite principii morale. Despre Novele, Mihai Eminescu scria că „exprimă fondul sufletesc al poporului nostru“.
Arhive autor: jonescus
Foto: Mihaela Delamare, Patima creației
Despre dor, de D. Ionescu
Dorul este un cuvânt intraductibil datorită profunzimii pe care o exprimă. Este individual. Nu are cine să ți-l priceapă. Cum este când, sătul, tu însuți nu-ți crezi ție, celui care mai înainte fuseseși flămând, darmite altcuiva?
Foto: Mihaela Delamare, Detaliul de culise
Foto: Mihaela Delamare, Legenda vieții
Despre amiciția eternă dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă, de Dan Ionescu
Foto: Mihaela Delamare, Pe malul Senei
Vasile Voiculescu: Lostrița, nuvelă interpretată de D. Ionescu
Cuvintele folosite evocă o perioadă mai veche și dau impresia de autenticitate a unei lumi aflate la marginea realului cu fantasticul. Pentru locuitorii acestui sat, legendele au importanță și mereu se așteaptă ca fapte fantastice să trăiască și ei, după cum auziseră, în cazul altor consăteni.
I.L. Caragiale: La hanul lui Mânjoală. Scurtă vedere, de D. Ionescu
I.L.Caragiale abordează cu succes și acest gen de proză, fantastică. Deși pretinde că elaborează pe marginea unui subiect grav, totuși nu-i lipsește umorul, care punctează pasajele esențiale, despre trecutul socrului sau despre propria-i atitudine față de coana Marghioala, căreia i se prezintă „mai mult obraznic decât curățel”.





