Cristian Bădiliţă: Invăţăturile Sfinţilor Părinţi

de Mirela Teodorescu

Cristian Bădiliţă este, probabil, la această oră cel mai cunoscut specialist român al creştinismului timpuriu, deopotriva poet şi eseist, ne-a adus un volum de invăţaturi ale Sfinţilor Părinţi din Pustiu: Patericul sau Apoftegmele Păriţilor din pustiu (Editura Adevarul Holding, Bucureşti – 2011). „La început a fost tăcerea. „Un frate l-a întrebat pe avva Visarion: «Ce să fac?». Bătrînul îi zice: «Taci şi nu te măsura pe tine însuţi»””. Tăcerea purificatoare, terapeutică, practicată nu numai de Părinţii din pustiu, ci de toţi novicii din marile religii sau filozofii soteriologice (hinduism, budism, iudaism, în varianta ascetică, pitagorism etc.).

Continuă să citești →

Eminescu, economistul, de Alexandra Olivia Nedelcea, Fundația „Scrisul Românesc”, Craiova, 2000, 206 p. Ilustrația coperții: Luceafărul de Sabin Bălașa.

Eminescu, economistul reprezintă lucrarea de doctorat a tinerei Alexandra Olivia Nedelcea. Sunt interpretate ideile economice ale jurnalistului Mihai Eminescu: „De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economic jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizația economică e muma celei politice. când cineva e conservator în principiile economice ar fi obligat a fi și în principiile politice (…).

Nematuritatea economică e totdeauna însoțită de cea politică. Și pentru a ajunge la maturitate se cere educație”. Mihai Eminescu

Eminescu și realsemitismul, de Tudor Nedelcea, Editura SITECH, Craiova, 2010, 282 p.

Carte cu o temă interesantă, care tratează în mod corect atitudinea poetului național și universal, Mihai Eminescu, față de poporul evreu:

„Ideea călăuzitoare a tuturor articolelor și studiilor sale consacrate chestiunii evreiești constă în faptul că interesele reciproce sunt armonizabile, dar pentru aceasta se cere bunăvoință și abnegație reciprocă”. Tudor Nedelcea

Raţionalitatea comunicaţională (I)

de Ștefan Vlăduţescu

După Descartes, Leibniz, Hegel, Heidegger şi Gadamer, lumea este incapabilă să gândească în absenţa ideii de raţiune. S-ar putea face din poziţia lui Hegel („Tot ce este real este raţional; tot ce este ranţional este real”) o axiomă a raţionalităţii nelimitate a realului, materializabilă în funcţionarea unei „comunităţi ilimitate de comunicare” (cum se exprimă K.O. Apel). În pofida aparentei expansiuni infailibile a raţionalului trebuie să îndreptăm luciditatea puterii raţiunii asupra raţionalităţii.

Continuă să citești →

Dima Zainea: În fereastră, o iubire senină

                                                                  de Ştefan Vlăduţescu

Volumul „Din fereastra clipei” (Constanţa, Ex Ponto, 2008) constituie apărarea poetului Dima Zainea de trecerea timpului. Ceea ce securizează spiritul poetic prin situarea în spaţiul domestic delimitat de fereastră este iubirea. Tema iubirii se înfăţişează şi totodată se desfăşoară pe întreg mângâietorul şi şoptitorul în legănare perimetru al discursului liric.

Continuă să citești →

Aurelian Zisu – O estetică a toxicităţii

de Ştefan VLĂDUŢESCU

A. Zisu este un poet lucid. Criticul literar Ion Buzera găseşte, pe bună dreptate, că Aurelian Zisu este un „autor care îşi conştientizează arta” („Mozaicul”, nr. 4, 2009, p. 4). În aceeaşi ordine de idei, criticul literar Dan Ionescu constată că sursa de inspiraţie a poetului are două componente: una „ambientală” şi alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8).

Continuă să citești →

Emilia Dănescu – Recurs la memoria nopţii 

de Lucian Gruia

Poezia lirică imaculată se naşte din uimirea cu care autorul priveşte miracolul existenţei. Inocenţa copilărească inerentă generează o trăire extatică, sacralitatea universului apărând ca imanentă.

Continuă să citești →

Eu, Nietzscheanul, lirică de Mihail Soare, Editura Rawex Coms, București, 2013, 100 p.; prezentare: Emil Lungeanu. Preț nespecificat.