Mircea Dinutz, D´ale democrației. Editoriale. Tablete de toată ziua. Editura NICO, Târgu-Mureș, 2012, 144 p.

„N-am crezut până acum șapte-opt ani, că voi scrie vreodată pamflet, pe care-l consideram resentimentar, născut din zonele obscure ale sufletului și minții, dar… cum te poți altfel elibera de răul și urâtul acestei lumi, cum te poți exorciza dacă nu prin cuvântul, e adevărat, deturnat de la funcțiile sale firești, întemeietoare?!

Continuă să citești →

Admirabile semne

de Dan Ionescu

La editura Anthropos, Doina Bogdan Dascălu a publicat, în condiţii grafice deosebite, volumul de poeme Albastrele semne. Titlul s-ar interpreta, după semnificaţia albastrului, „Semne de speranţă“. Cu o prefaţă semnată de Crişu Dascălu, cartea are o istorie interesantă, consemnată în capitolul O mică istorie (literară).

Continuă să citești →

Iubirea ca stare de urgenţă

 de Mihai Antonescu

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuţi”. Grea poruncă dată nouă ăstora, vremelnici călători între un răsărit şi un apus, între păcat şi mântuire. Un Dumnezeu iubind cu măsură şi adeseori pedepsind cu asupra ei, stă la pândă în fiecare bulz de lut însufleţit, aşezând în canoane prea din cale de afară de strâmte, simţuri şi omeneşti bucurii, căutând să-şi înţeleagă propria-i creaţie ce nu-i mai seamănă nici în chip, nici în manifestare. Ori poate-i doar o iluzie, iar El cine ştie încotro se uita pe când oamenii chiar începuseră să-i semene cu adevărat.

Continuă să citești →

Sufletul: O lavră cu uşile deschise

 de Mihai Antonescu

O invidie strict prietenească mă încearcă după ce am gătat şi ultima pagină din cartea lui Constantin Pădureanu „GRECIA – PĂMÂNT SFÂNT ŞI APOSTOLIC”, carte apărută la Editura Scrisul Românesc în anul 2011 cu o prefață de Paul Aretzu şi o postfață de Florin Caragiu. Sfinţi, oameni şi icoane. Zidiri din credință, întru credință, rămânere şi perpetuu. Autorul ajunge la toate nicidecum cu pasul, după cum vedem, ci cu sufletul mai întâi, după cum simțim. Cu măreaţă înfricoşare şi adâncă înţelegere, fiecare pagină e o şoaptă ce ne îndeamnă atenția şi rămânerea în preajma uimirii. Astfel Olimpul nostru de credință ortodoxă care este Muntele Athos își prefiră lumina şi minunile în foşnet de Mediterană sau Egee, cum s-ar uni rugăciunea cu lacrima ori arsul buzelor cu argintul icoanei, făcându-se una.

Continuă să citești →

NEBUNUL

de Liviu Florian Jianu 

Romanul Nebunul este publicat de monahul Savatie Baştovoi în anul 2006, în Bucureşti, la editura Cathisma, şi are pe coperta principală desenul “Sfânt dormind”, realizat chiar de ieromonahul Savatie Baştovoi. Desenul înfăţişează un om fără faţă, îmbrăcat într-un veşmânt dintr-o singură bucată, cu mâinile pernă sub cap, dormind ghemuit pe pământul gol. Aşa a schiţat în creion, părintele Savatie, portretul unui sfânt: fără casă, fără pat, fără pernă, dormind sub cerul gol, pe pământul gol. Iar faptul că sfântul nu are nici măcar faţă, este dovada supremă a smereniei acestuia, care nici pe sine nu se vede, în toată splendoarea harului lui Dumnezeu, nici altuia nu îi arată comoara pogorâtă de Sfântul Duh asupră-i. Cât de împotriva cursului vremii, şi al firii oamenilor, este acest fel de a fi al unui sfânt, acest fel de a se face plăcut Domnului, acest fel de a se lepăda de toate, pentru a-şi iubi, fără deşarte legături materiale, Dumnezeul, şi semenii!

Continuă să citești →