În volumul Poezia Realelor și universul liric (Editura Junimea, Iași, 2025), Cassian Maria Spiridon întreprinde o necesară și densă exegeză asupra operei lui G. Călinescu.
Întâiul popas al analizei vizează raportul dintre autonomia esteticului — sanctuar al spiritului liber, unde opera aspiră la propria ei lege — și tribulațiile partinice ale veacului. În acest perimetru de fricțiuni, judecata critică a lui G. Călinescu își testează consistența și capacitatea de a rezista presiunilor istoriei, întrucât acolo unde contextul cere adeziuni și alinieri, spiritul critic, dacă rămâne fidel sieși, își revendică dreptul la distanță, la nuanță, la o suveranitate a preferinței, care nu se lasă confiscată: „Locul lui Călinescu, stabilit de E. Lovinescu, se află în a treia generație postmaioresciană. Lovinescian ca formație, după cum remarca și N. Manolescu, criticul este autorul primei istorii integrale a literaturii române, de natură strict estetică, față de Istoriile lui E. Lovinescu, fatalmente teziste, având rol de manuale practice” (G. Călinescu, între autonomia esteticului și angajamentul partinic).
Biblioteca Județeană „I. G. Bibicescu” Mehedinți a găzduit, în data de 29 mai 2026, lansarea volumului de poezie Desculț prin Atlantida (Editura Timpul, Iași, 2025), semnat de poetul Alexandru Drăghici. Evenimentul a reunit iubitori ai literaturii, oameni de cultură și membri ai comunității locale, într-un dialog dedicat valorilor creației poetice contemporane.
În ediția din 28 mai 2026 a emisiunii Literatura la Craiova, transmisă în direct de TVR Craiova, dialogul cultural s-a concentrat asupra unei teme de mare actualitate: „Memorie și identitate”. Invitați au fost scriitorii Mircea Pospai și Ion Militaru, personalități care au propus o reflecție amplă asupra relației dintre trecut, prezent și destinul cultural al comunității.
Cânt trupul electric, Armatele celor iubiți mă învăluie și le învălui, Nu mă vor lăsa să nu-i însoțesc și să nu le răspund, Să nu-i fac mai curați și să nu-i încarc cu încărcătura sufletului.
V-ați întrebat vreodată dacă cei ce-și prihănesc trupul ar putea sta ascunși? Și dacă cei ce pângăresc trupuri vii n-ar fi tot pe atât de vinovați pe cât sunt cei care profanează morminte? Și dacă trupul n-ar face întocmai ce face și sufletul? Căci dacă trupul nu-i suflet, ce-ar mai fi sufletul?