https://blog.revistaderecenzii.com
1715 – Regele Ludovic al XIV-lea al Franţei a murit după o domnie de 72 de ani.
1862 – S-a născut chimistul Lazăr Edeleanu, autor a numeroase contribuții importante în domeniul rafinării petrolului (d. 1941).
1870 – A început Bătălia de la Sedan, lupta decisivă a războiului franco-prusac, încheiată a doua zi cu înfrângerea categorică a Franței.
1912 – La București, în sala „Eforie”, a avut loc premiera filmului „Războiul Independenţei”.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Pinocchio, de-abia își luă ziua bună de la prietena sa Lacherda, și începu să bâjbâie prin întuneric, și mergând pe dibuite prin pântecul Balenei, se îndreptă încet-încet, spre lumina ce se vedea licărind în depărtare.
Pe când mergea, simțea că i se afundă picioarele într-o mocirlă alunecoasă și moale, care împrăștia un miros de pește prăjit, ca în postul cel mare.
Cu cât înainta, cu atât lumina se făcea mai vie și mai strălucitoare, până când ajunse în sfârșit; și când ajunse, ce credeți c-a găsit? Găsi o măsuță întinsă, și pe măsuță o lumânare aprinsă înfiptă într-o sticlă verde, iar la masă ședea un unchiaș cu părul alb ca zăpada care ronțăia niște peștișori vii, dar așa de vii că uneori îi scăpau din gură.
În fața acestei priveliști, pe Pinocchio îl apucă o veselie așa de mare și neașteptată, că pe-aci, pe-aci era să leșine.
Îi venea să râdă, să plângă, îi venea să spună mii de lucruri: și în loc de acestea îngână cuvinte neînțelese și încurcate. În sfârșit, izbuti să scoată un strigăt de bucurie, și desfăcându-și brațele și aruncându-se de gâtul unchiașului, începu să urle:
https://blog.revistaderecenzii.com
* Jud. Hunedoara: Castelul Nopcsa din satul Săcel va fi redeschis publicului cu o primă expoziţie temporară al cărei vernisaj este programat pe data de 1 septembrie, specialiştii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva, de care aparţine obiectivul istoric, pregătind cele necesare pentru amenajarea spaţiilor interioare şi aranjarea obiectelor ce vor fi prezentate publicului. Expoziţia va oferi publicului posibilitatea de a descoperi istoria şi arhitectura Castelului Nopcsa, obiecte de patrimoniu din colecţiile muzeului, selectate special pentru această ocazie, elemente care ilustrează legătura castelului cu istoria locală şi cu personalităţile care i-au marcat trecutul
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfântâ,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
https://blog.revistaderecenzii.com
Ieromonah Ioan Bute: Frumusețea care va salva lumea (Editura Corgal Press, Bacău, 2015)
https://blog.revistaderecenzii.com
*Studiu apărut în revista „România literară”, Nr. 36 – 37 / august, 2025
În opera lui Liviu Rebreanu, romanul atinge o monumentalitate tragică. Ion, Pădurea spânzuraților și Răscoala nu sunt simple romane, ci temple ale disperării organizate, unde severitatea devine un principiu estetic și etic totodată. Rebreanu construiește o cosmologie a determinismului, în care personajele sunt vectori ai unor forțe imense. Fatalitatea socială funcționează asemenea unui câmp gravitațional care distorsionează voința. De exemplu, Ion întruchipează acel homo economicus, prins în ciclul pământului sacru. Prozatorul cercetează biologia disperării (războiul ca mecanism de autodistrugere în Pădurea spânzuraților) sau fiziologia revoluției (explozia colectivă ca puls al nemăsurii în Răscoala. Evenimentul istoric este implozie a utopiei, unde masa se transformă din protagonist în corpus morbid).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea şi unic tezaur de plăceri!
Mai ştii tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blând şi vraja văraticelor seri,
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ţi era sânul şi sufletul ce blând!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând!
https://blog.revistaderecenzii.com
După cincizeci de minute de când măgărușul se afla în fundul apei, cumpărătorul își zise:
Până acum bietul meu măgăruș șchiop trebuie să se fi înecat. Ia să-l scoatem, și să facem din pielea lui o tobă strașnică.
Și începu să tragă de funia cu care îl legase de picior, și trase, trase, trase, până când văzu că iese la suprafața apei ia ghiciți ce? În loc de un măgăruș mort, văzu ieșind din apă păpușica vie care se zvârcolea ca un țipar. Când dădu cu ochii de păpușa de lemn, bietului om i se păru că visează și rămase încremenit locului, cu gura căscată și cu ochii zgâiți.
După ce își veni în fire, zise plângând și bombănind:
https://blog.revistaderecenzii.com
12 – S-a născut Caligula, al treilea împărat al Imperiului Roman (d. 41).
161 – S-a născut Commodus, ultimul împărat din dinastia Antoninilor (d. 192).
1314 – Regele Haakon al V-lea al Norvegiei a mutat capitala de la Bergen la Oslo.
1867 – A murit poetul francez Charles Baudelaire (n. 1821).
Continuă să citești