https://blog.revistaderecenzii.com
1880 – S-a născut scriitorul Mihail Sadoveanu, unul dintre cei mai importanţi şi prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea (d. 1961).
1913 – S-a născut actrița britanică Vivien Leigh, laureată a două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O’Hara din „Pe aripile vântului” (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producţia „Un tramvai numit dorinţă” (1951).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
„Mihail Sebastian, care a fiert șapte ani în cazanul cu smoală antisemită de la „Cuvântul”.
Reporter, Iunie 1934 Nu e decât un an de când, pentru serbarea unui deceniu de apariție, scriam cronica vieții și luptelor „Cuvântului”.
Aș vrea ca paginile acelei cronici să-și păstreze mereu îndârjirea și pasiunea cu care le-am scris. Ele rezumă zece ani de înfrângeri și victorii, dincolo de care cine n-a fost de față nu va ști niciodată câte eforturi se ascund, câte crâncene suferințe, câte orgolioase tăceri.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Una dintre plăcerile românilor e să vorbească de rău țara și despre poporul lor.Se zice că asta ar fi ceva caracteristic rasei latine. Se poate.În acest caz, obârșia noastră romană se dovedește cu prisosință.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Trad. Șt. O. Iosif
Bat valuri plescăind în țărmul
Pustiu, și luna-i sus, pe mare…
Pe dună zace cavalerul
Cuprins de leneșă visare.
Ies albe nimfe din adîncuri,
Un văl ușor e a lor haină;
Crezînd că doarme dus voinicul,
S-apropie de el în taină.
https://blog.revistaderecenzii.com
Așteptând vânzarea grâului, Paraschiv și Nilă îngrășau caii. Se duceau la câmp și îi băgau în porumb, îi lăsau să jefuiască știuleții încă cruzi. Nilă nu zicea nimic, dar ceva dintr-însul se revolta totuși când îl găsea pe fratele său dormind, iar mai încolo caii prăpădind firele negre ale porumbului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
În deceniile al V-lea și al VI-lea din veacul trecut, societatea românească era percepută de către regimul comunist ca fiind împărțită în bogați și săraci, cu diverse variante (moșieri, chiaburi, industriași, comercianți, meseriași, mici patroni; țărani mijlocași, țărani săraci, țărani fără pământ, muncitori, funcționari, intelectuali …), față de care regimul politic de inspirație sovietică, bazat pe „alianța” muncitorească-țărănească, a promovat raporturi diferite; caracteristic epocii a fost raportul cu cei bogați, care a îmbrăcat forma luptei de clasă. Prin promovarea pe scară largă acesteia, s-a produs marea sciziune în societatea românească. În perioada Dictaturii proletariatului, la sate, după 1949, aceasta a luat formele cele mai fățișe prin promovarea principiului „ne aliem cu țărănimea săracă, ne sprijinim pe țărănimea mijlocașă și luptăm împotriva chiaburimii până la lichidarea acesteia!” Chiaburimea a sfârșit în 1959, prin „acceptarea acordului” de intrare în g.a.c, iar moșierimea, marii industriași, marii bancheri au fost lichidați prin condamnări și succesiunea de reforme nimicitoare: monetare, actele de naționalizare a averilor; cea programată la 3-5 martie 1949, când s-a produs nu doar trecerea în bun al statului a averilor moșierești, dar și dislocarea familiilor acestora din mijlocul țărănimii, pentru a nu mai exercita o influență negativă asupra acesteia. Totodată, era trasată linia colectivizării și luau naștere marile unități agricole de stat, G.A.S și S.M.T.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Moromete nu credea totuși că era chiar așa de rău, că într-un timp atât de scurt Achim prinsese gustul să cheltuie banii pe care îi câștiga cu vin și cu femei, dar nu-i plăcea ceea ce auzise și mai ales nu înțelegea. La urma-urmei pentru ce a socotit Achim că e mai bine să-și cumpere haine, pantofi și cravată, când fusese vorba că primii bani pe care avea să-i câștige trebuia să-i trimită acasă? Nu fusese de față când tăiase salcâmul? Se împrumutase la Aristide cu o sumă neobișnuit de mare și nu știa Achim, nu presupunea, că acest împrumut, care avea să se facă în urma lui, trebuia acoperit tocmai de el, de Achim?
Punându-și aceste întrebări, Moromete se văzu silit să răspundă că într-adevăr Achim nu știa și nu presupunea, altfel totul ar fi de neînțeles. Se pare că Achim luase drept bună ideea că dacă la toamnă aduce trei mii de lei, toată povestea s-a încheiat.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Trad. de Șt. O. Iosif
În saloane de pictură
Vezi pe omul care-a vrut
Ca să lupte cu bravură,
Înarmat cu lance, scut…
