https://blog.revistaderecenzii.com
Ieri am găsit pe banca solitară
Din parc un biet mănunchi de flori trecute…
Sărmane flori ! Ce mîini necunoscute
V-au strîns la piept și-apoi vă aruncară ?
La ce-ntîlnire mărturii tăcute
Mi-ați fost ? Ce ochi cuminți ori plini de pară,
Privind la voi cu drag, se bucurară
Și v-au uitat apoi așa de iute ?…
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creștea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulțime
De ierburi și de grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
https://blog.revistaderecenzii.com
* Oradea: Vernisajul expoziţiei de fotografie ‘Sălaj. Frumuseţe, Tradiţie, Poveste 2024’ – ora 15:00, Piaţa Unirii
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1698 – Sinodul de la Alba Iulia: mitropolitul ortodox și 38 de protopopi au semnat actul de unire cu Biserica Romei. Astfel a luat naștere Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.
1769 – James Cook a descoperit Noua Zeelandă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
– Hai bă că e târziu!
Așa ne trezea bunicu dimineața când trebuia să plecăm la muncă. Nu exagerez cu nimic când afirm că de pe la 11 ani m-a-nvățat să cosesc. Apoi și pe fratele meu. Coseam toți trei, de obicei ,,la Biserică” – în satu de sus, ,,în Padină” ,, în Pociovaliște” sau ,,Boia” unde erau curele mai mici. În Valea Deșu punea într-o zi cam 10-12 oameni deoarece avea vreo patru curele: în ponor, la claie, la tei, la 2 stânjeni. Mai avea și-n Cioacă, însă acolo era și via. În ,,Saca” de obicei pășteam vacile și nu coseam.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Tot în această vreme, în aceste verzi zile de iunie când înfloresc salcâmii și când până la seceriș nu mai era decât sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, Țugurlan află că în sat se vorbea iar despre el; că ar fi sărit la bătaie cu Cocoșilă în poiana fierăriei lui Iocan.
Țugurlan nu pricepuse niciodată pentru ce unele din întâmplările în care era amestecat el se răspândeau numaidecât printre oameni. Totdeauna acest lucru îl întărâta fiindcă de fiecare dată descoperea nepotriviri; una gândea el și alta înțelegeau ceilalți. Să sară la bătaie? Dar, la urma-urmei, de unde această părere la ei?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Traducere -Lucian Blaga
Într-un regat lângă mare, pe care
Poate că ca ai să-l cunoști într-o zi,
Trăia odată, demult, o fată
Pe nume Annabel Lee.
Ursita i-a fost de a fi iubită
De mine și de-a iubi.
În acel regat lângă mare, eu și ea.
Amândoi eram doar niște copii.
Ne iubeam însă cu-o dragoste ce întrecea
Orice dragoste, eu și Annabel Lee.
Înaripați, chiar serafimii din cer
La dragostea noastră-ar fi putut râvni.
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe luncă sună coasa ; jos, pe vale,
Copii fac larmă, rîd, se iau la trîntă :
Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă…
Ce dulce-i glasul ciripirii sale !
Din popușoi un iepur sare-n cale :
Seninul zilei oare nu-l încîntă ?
Un foșnet lin de frunze-l înspăimîntă
Și fuge — parcă cerul se prăvale !…
Albine fierb ; lăcuste, greieri saltă ;
Țînțari se bat ; fug fluturi albi departe…
Bondarul singur zice ca din carte…
Eu însă zac pierdut în iarba-naltă,
Privind, cu ochii beți de poezie,
A cerului albastră-mpărăție !
