https://blog.revistaderecenzii.com
Spre ziuă ploaia îl trezise și pe Birică din somn și nici el nu mai putuse să adoarmă.
După ce ploaia se opri, Birică se dădu jos de pe prispă și scoase caii din grajd. Deșteptat de tropăitul lor, Birică-tatăl ridică mirat capul de pe căpătâi și îl întrebă pe fecior ce i-a venit, unde se duce cu caii cu noaptea în cap?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Muzeul Național al Literaturii Române găzduiește de la ora 17:00, în livada Casei Memoriale „Tudor Arghezi-Mărțişor” din strada Mărțișor nr. 26, evenimentul „Play” Concert dedicat copiilor. Evenimentul face parte din cadrul proiectului „PIANO EXPRESS. Locuri ale memoriei”, creat de pianista Adriana Toacsen, organizat de Asociația Ideilagram și co-finanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB și Administrația Fondului Cultural Național
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Iubești scumpa mea frumoasă
Ghirlăndioara de-albe flori,
Ce-ncunună grațioasă
Buclele-mi ce-n vânturi zbor?
https://blog.revistaderecenzii.com
În parcul vechiului castel,
Pe-aleea solitară,
Un tînăr prinț rătăcitor
Se plimbă trist și visător
În fiecare seară…
Se plimbă trist și visător
Și-ngînă cu durere :
— Copilă tainică de crai,
Cu vineți ochi, cu păr bălai,
Tot sufletu-mi te cere…
https://blog.revistaderecenzii.com
Trad. Șt. O. Iosif
Când Minerva, ca s-arate
Prețuirea pentru-alesu-i
Prometeu, din cer i-aduse
De nectar o cupă plină,
Spre a-și ferici pe oameni
Și spre-a le sădi în suflet
Simțul artelor frumoase;
Sprintenă-și zori ea pasul,
Nu cumva să prindă veste
https://blog.revistaderecenzii.com
12 – S-a născut Caligula, al treilea împărat al Imperiului Roman (d. 41).
161 – S-a născut Commodus, ultimul împărat din dinastia Antoninilor (d. 192).
1314 – Regele Haakon al V-lea al Norvegiei a mutat capitala de la Bergen la Oslo.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
După ce îi plătise lui Moromete, Tudor Bălosu ieșise cu Victor în grădină și amândoi începură să ciopârțească salcâmul. Loviturile se izbeau de ulucile Moromeților și Catrina, ca niciodată, întârzia să plece la biserică. Umbla de colo până colo fără rost și uneori, când loviturile din grădină se auzeau mai tare, se oprea locului și asculta. Paraschiv stătea lipit de gard, se uita la grădină și părea că n-are de gând să se miște din locul acela cu una cu două. Botul său ieșit în afară se lungise și mai mult și se uita fără grabă și fără să clipească, încet și stăruitor, la vecinul său. El stătu astfel multă vreme, apoi se îndepărtă încet și ieși în drum, ieși la poartă; după câteva clipe de gândire, porni pe lângă garduri, dar mergea alene, parcă fără scop.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Iubita era goală și, ca pe plac a-mi fi,
Avea pe dânsa numai sonorele-i podoabe
Care-o făceau de nurii ei toți a se trufi
Ca-n zilele lor bune-ale maurilor roabe.
Când ea, dansând. stârnește un clinchetit sprințar.
O lume sclipitoare: metal și piatră fină
Mă-ncântă, fiindu-mi scumpe acele lucruri doar
Unde lumina-n voie cu sunetul se-mbină.
