https://blog.revistaderecenzii.com
Când să iasă Nicolae Tabără din casă, se poticni în prag și cât p-aci să se prăvale cu desagii de-a umăr, cum era.
— Bagă de seamă, bărbate, îi zise nevastă-sa cu glasul răgușit de spaimă, bagă de seamă să nu pățești ceva, că asta nu înseamnă bine!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Brașov: Pasionații de muzică și iubitorii de artă sunt invitați la o nouă ediție a Festivalului Internațional al Muzicii de Cameră, eveniment care se desfășoară pe scena Sălii Patria. Programat de Filarmonica Brașov între 5 și 13 aprilie, festivalul va aduce în orașul de la poalele Tâmpei unele dintre cele mai strălucite nume ale muzicii românești și internaționale. Artiști precum Florin Ionescu-Galați, Alexandra Fits, Valentin Șerban, Ioan-Dragoș Dimitriu, Ștefan Cazacu, Filip Papa, Sebastian Tegzeșiu și Horia Mihail, pentru a numi doar câțiva, vor împărtăși publicului pasiunea lor pentru muzica de cameră. Aceștia, împreună cu invitații lor de peste hotare, vor interpreta lucrări semnificative din repertoriul clasic și contemporan. Din programul zilei:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
Luna umblă printre case
Îmbrăcată-n ceață fină.
Ornicele bat de șase.
Fiecare-i lună plină.
https://blog.revistaderecenzii.com
1829 – La București, a apărut primul ziar în limba română: „Curierul Românesc”, editat de Ion Heliade Rădulescu.
1880 – La Teatrul Național din București, a avut loc premiera piesei „D-ale Carnavalului”, a lui Ion Luca Caragiale.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
„Rămâi fără suflare,
Rămâi fără simțire
Și moartă toată sunt.
. . . . . . . . . . . . . . . .
Ci totul să cuteze
Se iartă la sărac.”
(Sappho)
https://blog.revistaderecenzii.com
Soarele zâmbea… Mănunchiuri de raze aurii se întreceau prin văzduhul înveselit, mângâind pământul crăpat de dogoreala zilelor trecute, răsfrângându-se zglobii în oglinda râului ce încinge satul ca un brâu de argint.
Un iaz tare și nou închidea calea apei neobosite. Valurile oțeloase se năpusteau mugind asupra zăgazurilor căptușite cu bolovani, le hurducau, le pălmuiau, apoi, neputând să le biruie, se aruncau turbate pe scândurile lucioase la vale, și se prăbușeau în vârtejurile adânci ale hâlboanei. Zdrobite, răcnind de mânie, se zvârcoleau în brațele vojului, pe urmă scăpau trudite și alunecau gâlgâind pe prundișul arămiu…
Continuă să citești
