https://blog.revistaderecenzii.com/
Era odată un biet creștin sărac și c-o droaie de copii mărunți. Toată avuția lui era gura femeii și a copiilor, care țipau de fitece. Guri flămînde, și pace bună !
Bietul creștin, ce făcu, ce drese, s-alese de sfântul crăciun c-un porc gras. Crăciun fără porc, Paște fără ouă roșii și nuntă fără lăutari nu intră în capul românului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
L-ați cunoscut, mă rog, pe celebrul Christorian, acel geniu rătăcitor, flagelator în versuri al vițiurilor, ce, din nenorocirea umanității, au bântuit și vor bântui etern societățile?
L-ați cunoscut?… Da?… Așa este că era nostim cu verva lui detractoare?
Ce geniu!Ce monstru de geniu!!!!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Bucureşti, 24 martie 2024
Documentarul de investigaţie semnat de jurnalistul TVR Gabriel Geamănu deschide o nouă serie a emisiunii de reportaje, documentare şi anchete despre istoria pe care o trăim. „Dosar România” se vede din 28 martie, în fiecare joi seară, de la ora 22.00, la TVR 1.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.
https://blog.revistaderecenzii.com/
101 – Primul război daco-roman: Împăratul Traian a părăsit Roma pentru a începe luptele cu dacii conduși de regele Decebal.
1646 – A fost semnat Tratatul de alianță dintre principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I, și domnul Moldovei, Vasile Lupu.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate găsi de ars — hârtiile încurcă — am dat peste o scrisoare care mi-a deșteptat amintirea unei întâmplări ciudate, așa de ciudată că, de n-ar fi decât șapte ani de când s-a petrecut, m-aș simți cuprins de îndoială, aș crede că într-adevăr am visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult.
Continuă să citești
