https://blog.revistaderecenzii.com/
Bogdan, Vladimir și Nohotiu, colegi de universitate, în același an fură numiți profesori la trei licee din țară. Bogdan, de limba și literatura românească, Vladimir, de istorie, Nohotiu, de științele naturale.
La berărie — „La Căpitanul” — erau și veseli, și triști; veseli de izbîndă și triști că pentru întîiași dată, după atîția ani petrecuți împreună, trebuiau să se desparță.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
El e:
cel mai frumos,
cel mai înalt!
El e:
cel mai iubit,
și cel mai crezut!
https://blog.revistaderecenzii.com/
1918 – Ca urmare a grevei tipografilor, în București a avut loc o manifestație muncitorească înăbușită în sânge. Unul din cei mai importanți lideri ai mișcării, I. C. Frimu, a murit câteva luni mai târziu din cauza tratamentului aplicat în detenție.
1921 – Generalul Alexandru Averescu a demisionat din funcția de prim-ministru.
1928 – La Filarmonica din New York, a avut loc premiera compoziției „Un american la Paris”, de George Gershwin.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Fată cu gurița roșă,
Cu-ochișorii dulci, senini,
Fată mică, ziua-ntreagă
Gândul meu de tine-i plin.
Lungă-i seara azi – e iarnă –
Și la tine-aș sta cu drag,
Doar noi doi, furați de vorbă,
În măruntul tău iatac.
Vreau în gura-mi să alătur
Alba mânușiță-a ta,
Și cu lacrimi să acopăr
Alba mânușiță-a ta.
Traducere Elena Davidescu
Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine-fata-cu-gurita-rosa-poezie-id-28136/
https://blog.revistaderecenzii.com/
A fost odată un împărat foarte viteaz; toate împărăţiile de prinprejurul împărăţiei sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept şi înţelept. Când se isca sfadă între dânşii, la acest împărat mergeau mai întâi la judecată şi, cum zicea el, aşa se şi făcea, fiindcă era judecător drept şi iubitor de pace. Când fu aproape de bătrâneţe îi dărui Dumnezeu un fecior. Nu se poate spune câtă bucurie simţi împăratul când a văzut că dobândi un moştenitor. Toţi împăraţii vecini i-au trimis daruri. Ei nu mai puţin se bucurau că vecinul lor, care îi ajuta cu sfaturi şi poveţele lui cele de mult folos, a dobândit fecior.
https://blog.revistaderecenzii.com/
„Un frig tăios era când am venit încoace
Și-aceste zile au fost cele mai grele
Pentru umblat, apoi călătoria lungă:
Drumuri adânci și vreme aspră,
Ca-n toiul iernii.”
Cămilele-ndărătnice cu pielea roasă și picioarele rănite
Se întindeau pe jos în apă și-n zăpadă.
Au fost și clipe când plângeam de dorul
Palatelor de vară pe colină și-acele terase
Cu fete în mătăsuri ce aduceau șerbet.
Dar soții blestemau cămilele, vorbeau în taină
Și dezertau, ori ne cereau vin și femei,
Și focurile-ardeau în noapte și cer aveam deasupra,
Și orașele ne erau ostile, și târgurile neprietene,
Și satele murdare și oamenii căutau să ne smulgă banii:
De vremuri grele doar am avut parte.
Atunci am umblat toată noaptea
Dormind pe-apucate,
Iar voci ne sunau în urechi, vestind
Că totul era o minciună.
https://blog.revistaderecenzii.com/
În veacul al patrusprezecelea după Christos, Franța avu un război foarte trudnic cu Englezii. Craiul acestora, care dobîndise printr-o moștenire oarecare drept la tronul Franței, ceru coroana și sceptrul acestei țări.
Mai multe ținuturi de către miazănoapte, spre pildă Normandia, se supuseră de bună voie sau de frică străinului ce amenința de a cotropi regatul întreg. Dar fiindcă celelalte provincii nu primeau aceleași condițiuni umilitoare, armata engleză intră pe pămîntul Franței. Puțin după aceasta muri și regele francez Carol al VI-lea, lăsînd un fiu june, slab de minte și de caracter, nedestoinic de a-și scăpa țara printr-o voință puternică și vitejească. Englezii nu lăsară să le scape această ocazie, ce le era așa de favorabilă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
* Teatrul Național Radiofonic prezintă în premieră absolută, marți, 12 decembrie, la Radio România Cultural, două spectacole-document care vorbesc despre viața și opera istoricului, filosofului, scriitorului, Dimitrie Cantemir – gânditor de talie europeană, a cărui operă se poate înscrie în tezaurul culturii universale. Astfel, de la ora 19:00, va fi difuzat Dimitrie Cantemir – Legendă și adevăr, iar de la ora 20:00, Dimitrie Cantemir – Istoria cărturarului. Cele două scenarii după care s-au realizat spectacolele sunt alcătuite de prof. univ. dr. Raisa Radu, în urma unei ample documentări. Adaptarea radiofonică este semnată de Magda Duțu și Ion-Costin Manoliu, iar regia artistică de Maria Agnesa Pușcașu. În rolul titular: Mircea Constantinescu
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Pare un stolnic, emană eleganță în gestul detașării când își privește lucrările în care-a prins tumultul vieții cu forța concentrării spiritului. Artistul vede ce alții nu văd cu ușurință: aroma florilor distilându-se sub soarele blând, armonia orizontului cu fericire calmă și adâncimi ce ascund muzica infinitului și ritmurile cosmice, sobrietatea eternității sau tristețea vremurilor. E martorul clipei și în tainița sufletului său privește nostalgic spre vatra caldă, locul acela sfânt unde-a văzut lumina zilei. Sânul mamei, oblăduirea cerului înghețat de lumina lui ianuarie, l-au inspirat inconștient atunci când iernile sale deveniseră subiectul predilect și aveau o voluptate mistică de alb nemărginit, pudrat și diafan, în care doinea șoptit amintirea copilăriei. S-a învăluit în lumină și cugetul său s-a umplut de muzică, dansând apoi treptat valsul vieții, cu forța concentrării, cu dorul aventurii, cu singurătăți tragice și căderi, cu zborul și jertfa cerului albastru al tinereții, cu revolta creatoare, cu gustul amar al sfredelitoarelor experiențe și trăiri, cu puterea omului truditor îndrăgostit de dorul perfecțiunii, cu-n nobil egoism ce-l arde și-l transpune vijelios și interiorizat la maxim. Emoția artistică l-a însoțit permanent, creația sa e experiența vieții transpusă în culori. Fericirea adevărată a simțit-o mereu în muncă, în creație ca formă subtilă de revoltă împotriva vulgarității și mediocrității. Prin perfecționare și-a făurit forma sa de independență. O transpunere vijelioasă a chinurilor și satisfacțiilor, având mereu grijă pentru execuția artistică, pentru lumina ce cade măiestrit în pânzele sale, transfigurată, cu soarele ce devine plin, magic, când ploile- s colorate și haloul sufletului se imprimă cu fiecare decadă mai mult în gama coloristică ce se intensifică treptat.
Continuă să citești