Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire.
Neliniștea-i de-atunci e fără de hotar: El caută prilej-nauntru să pătrundă Și zilnic împrejur se plimbă solitar.
Ar vrea ca după stâlpi penumbra să-l ascundă, Pe-averi de Voievozi se vede suveran, Silește pe noroc la glasu-i să răspundă;
Ajunge-al lumii Domn din fiu de poporan, Dar când după altar rămâne-n asfințire. Se simte-nfiorat de-o groază de țăran Comori de aur dorm închise-n mănăstire.
1525 – Martin Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, sfidând interdicția Bisericii Catolice, care nu permite căsătoria preoților și călugărițelor.
1720 – Pacea de la Frederiksborg; Danemarca a luat în stăpânire întreg ținutul Schleswig-Holstein.
Un împărat oarecare Prin grădina sa umblînd Pe răcoare în primblare Și un trandafir rumpînd, Atît cumplit deodată Degetul ș-au înghimpat, Încît îl lepădă-ndată De durere supărat, Zicînd : „Ce nepotrivire La acest frumos răsur, Ar fi făr’ de prețuire Cînd n-ar avea și cusur !” Și chemă cu grabă mare Un grădinar iscusit, Căruia cu întrebare Într-acest chip i-a vorbit : -Aș vrea să știu : nu să poate A să altui-ntr-un fel Și trandafirul, ca toate, Ca să n-aibă ghimpi pe el ? El răspunse cum că știe Ș-îl va face în scurt timp După cererea-i să fie Curat fără nici un ghimp. Și lăsînd jois altă treabă, Altui un trandafir Care ș-înflorind în grabă A rupt dintr-însul un fir. Și la palaturi ducîndu-l, Împăratului l-a dat, Care în mînă luîndu-l, Foarte mult l-a lăudat. După acestea îl puse La nasul său bucuros, Dar cîtă mirare-i fuse Vazînd că n-are miros ! Și îi făcu întrebare Zicînd : -Asta e ciudat! Dar de ce și miros n-are Acum dacă s-a schimbat ? El răspunse : -împărate, Eu nicidecum nu mă mir, Că pilde nenumărate Ne dă acest trandafir. Adică : în lume toate Ca și trandafirul sînt, Fără cusur nu să poate Nici un lucru pre pămînt. Or ghimpi pe dînsul să n-aibă Fără de nici un miros, Or, ca întîi, ghimpi să aibă Și să miroase frumos.
Asemenea dar și omul E zidit cu acest dar S-aibă ca floarea sau pomul Un dulce și un amar !…
Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea Cerul a obosit deasupra ta. Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa de pleoapă, strânge-le. Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi de parcă-ar vrea să vă priviţi unul altuia, sângele.
Închipuiți-vă un vast local cu geamuri veșnic aburite, umpleți-l după metodul indicat de Carrière, faimosul pictor, cît veți putea cu mai mult fum ; după perdeaua aceasta albăstrie de vis, faceți să se miște cîteva zeci de capete, ale căror contururi abia se văd în jurul meselor ; alungați pe un cîmp verde cîteva bile de fildeș care se urmăresc la infinit, se caută, se ciocnesc și se despart, ca iarăși să se adune ; dați drumul unei grindeni de zaruri ; zugrăviți îndărătul unei estrade pline de sticle, de bucăți de zahăr, de torturi, o femeie plictisită, ale cărei picioare nu se văd niciodată și peste capul căreia negrul zbor de puncte mișcătoare ce-l fac muștele îi zugrăvesc o imprecisă aureolă ; aprindeți ici-colo flăcări albăstrii de rom ce se înalță, se despletesc și joacă pe marginea paharelor ca fantasticile focuri deasupra comorilor ; descleștați nenumărate guri care să caște făcînd găuri de umbră, să rîdă aprinzînd fulgere, să vocifereze aruncînd invective și apostrofe ; deschideți și fîlfăiți în aer aripi mari de jurnale ; alungați din urmă, în goană, o serie de siluete negre ce scriu zigzaguri aprinzînd licăriri de pahare și trezind zîngăniri de farfurii la capătul brațelor lor întinse ; faceți să circule tot felul de mirosuri, de cancanuri, de paradoxe ; deschideți ușile din cînd în cînd și dați drumul zgomotoaselor ventilatoare de nu vreți să înăbușiți ; temeți-vă de ecouri și de curente, aveți grijă să puneți surdină tainelor și peste toate aceste aruncați o mare pată de schwarz, și veți avea aproximativ imaginea unei cafenele.
Era odat-un împărat ș-avea trei fete și erau așa de frumoase, de la soare te puteai uita, da la dânsele ba. Acu, cele două erau cum erau, da cea mijlocie nici se mai povestește frumusețea ei. Acu câți feciori de-mpărați și de ghinărari au cerut-o, împăratul n-a vrut să le-o deie. Acu-ntr-o seară au venit trei tineri și le-au cerut, da el n-a vrut să le dea. Acu ei au ieșit afară și unul dintr-înșii a prins a fluiera cât s-a făcut un nor mare și nu s-au mai văzut nici ei, nici fetele. Le-a răpit. Acu-mpăratul a scos veste-n țară că cine-a găsi fetele le dă de nevastă. Acu-n satu cela-a-mpăratului era un om ș-avea trei flăcăi.
Banatu-i fruncea! Roxana Goia duce în Timiş al nouălea trofeu „Vedeta populară”
Tânăra Roxana Goia, de 17 ani, elevă la Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timişoara, este câştigătoarea Marelui premiu de 100.000 de lei şi a titlului „Vedeta populară”, obţinute aseară, 11 iunie, în finala concursului de talente din folclorul românesc, difuzată de TVR 1. Pe locul al doilea s-a clasat Andra Horoba, de pe Valea Ţibleşului, iar cel de-al treilea loc i-a reveint lui Daniel Breban, care a reprezentat Ţara Chioarului.
În perioada 8-18 iunie 2023, Sala Coloanelor a Palatului Culturii din Ploiești găzduiește „Persian Luxury Expo”.
Aceasta este organizată de Camera de Comerț și Industrie Prahova în colaborare cu Consiliul Județean Prahova și în parteneriat cu Muzeul de Științele Naturii și Centrul Județean de Cultură Prahova.
În primii ani când l-am cunoscut i-am spus „Nea Mitică” – un om calm, înţelept şi generos. M-a primit în casa şi familia sa cu braţele şi inima larg deschise. Iniţial am fost sceptică de o asemenea reacţie – a unui ardelean sfătos pentru o necunoscută venită de la Bucureşti. Dar, în mod clar, eu eram cea care avea idei preconcepute, pentru că „Nea Mitică” m-a adoptat sufleteşte încă de când am trecut prima dată pragul casei sale, ca prietenă a fiului său. Şi am acceptat să cred acest lucru doar mai târziu, când am început să prind încredere în acest om şi să înţeleg că inima sa era o minune reală. O inimă mare şi optimistă care bătea doar pentru binele a tot ce exista în din jurul său: oameni, animale, plante…
