Tăceți! Cearta amuțească E-o oră grea și mare, Aripele ei negre în ceruri se întind, Astfel lumea-amuțește la-ntunecări solare, Astfel marea-amuțește, vulcane când s-aprind; Când prin a vieții visuri oștiri de nori apare A morții umbră slabă cu coasa de argint Tăceți! Cum tace-n spaimă a Nordului popor Când evul asfințește și dumnezeii mor.
Oarecând un cântăreț Atât să ținea măreț, Cât gândea în sine el Că-ntrece pe Cucuzel. În biserici când cânta La toți de rând să uita, Să vază care obraz Mai mult îl va face haz. Astfel cum și el cântând Și gura la toți căscând, Zărea p-o babă plângând Ș-adesea ochii ștergând; Și fiind capricios, Gândi căci cântă frumos, Inima babii rănea Și spre jale o pornea. De-acest gând să-nfomura Ș-încă mai tare zbiera, Cât celor ce-l auzea Urechile însurzea. Și vrând a-și încredința Părerea ce-l înălța, Într-adins el într-o zi Mătușii vreme păzii, La un loc mai singurel Și o-ntrebă acest fel: -”Mamă, te jur pe Cel Sfânt, Să-mi spui, dă de ce eu când cânt, Tu începi să lăcrămezi Și de plâns nu încetezi?” Baba nimic n-a ascuns, Ci oftând i-a dat răspuns: -”Of! of, dragul maichii pui! Fiindcă mă-ntrebi, să-ți spui: Am avut un măgărel, De ne hrăneam, biet, cu el, Și de când s-a întâmplat De lupii ni l-a mâncat Orcând te auz cântând, Plâng cu jale ascultând, Că parcă-l auz pe el Cu glasul cel frumușel”.
Semifinala „Vedeta populară”, în duminica Rusaliilor, la TVR 1
Cu ritualuri de nuntă din toată ţara şi cântece din folclorul minorităţilor naţionale, cei nouă semifinalişti sunt pregătiţi să ne cucerească inimile. Iuliana Tudor îi invită în scenă la „Vedeta populară” duminică, 4 iunie, de la ora 21.00, la TVR 1.
Îmi propun de multe ori să mă duc pe la Mânăstirea Gura Motrului din județul Mehedinți.
Cel mai recent, am ajuns duminica trecută. Am plecat din Craiova cu noaptea-n cap și la ora 07.00 eram la poarta mânăstirii. La acea oră, poarta era închisă, cu toate că era duminică. Ulterior am aflat că se deschide la ora 08.00. M-am învârtit prin împrejurimi, constatând starea jalnică a drumului ce duce spre satul Bâlta, care aparține de orașul Filiași. Se făcuse 07.30 și poarta era tot închisă. Nu am mai avut răbdare, mi-am făcut cruce, am rostit o rugăciune la ușa mânăstirii și am plecat cu gândul să văd unde se varsă râul Motru în Jiu. Am trecut podul peste Motru, la ieșirea din satul Gura Motrului, sat ce aparține comunei Butoiești, apoi am ales să merg pe un drum de țară de-a lungul râului. Drum cu gropi pline de apă. Accesul devenea tot mai greu, așa că am hotărât să mă opresc și să continui la pas. Am vrut să întorc mașina pentru a-mi fi mai ușor la întoarcere. Zis și făcut. Dar Dumnezeu m-a pedepsit, pentru că nu am avut răbdare să se deschidă mânăstirea și-n timpul manevrei, pe drumul acela de pământ, destul de îngust, am ,,reușit” să derapez într-un mic șanț, pe care nu-l observasem din cauza vegetației. A fost suficient ca să nu mai pot da înapoi, întrucât roțile patinau pe iarbă și tocmai ce schimbasem cauciucurile de iarnă.
Pustie și albă e camera moartă… Și focul sub vatră se stinge scrumit… Poetul, alături, trăsnit stă de soartă, Cu nici o scânteie în ochiu-adormit… Iar geniu-i mare e-aproape un mit… Și nici o scânteie în ochiu-adormit.
De 1 Iunie, sărbătorim copilăria prin programe speciale la TVR
Atenţie, copiii preiau microfonul! Ediţii speciale cu şi despre copii la „Care pe care”, „Copiii spun”, „Câştigă România”, „Vedeta familiei”, pe TVR 1. Desene animate, filme family şi spectacole ale Operei Comice pentru Copii, la TVR 2 şi TVR Cultural. Teatru şi folclor pentru copii, la TVR 3!
Pe verdea margine de șanț Creștea măceșul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danț. Întâi pătrunse printre foi, Și le vorbi cu voce lină, De dorul lui le spuse-apoi, Și suspină — cum se suspină… Și suspină — cum se suspină…
Albeața lor de trandafiri, Zâmbind prin roua primăverii, La mângâierile-adierii A tresărit cu dulci simțiri. Păreau năluci de carnaval Cum se mișcau catifelate, Gătite toate-n rochi de bal, De vântul serii sărutate, De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus, Muiate în argintul lunii, S-au dat în brațele minciunii, Și rând pe rând în vânt s-au dus. Iar vântul tainic le șoptea, Luându-le pe fiecare, Ș-un valț nebun le învârtea, Un valț — din ce în ce mai tare, Un valț — din ce în ce mai tare.