Ziua iertării (II). Proză de Mariana Palaghia

https://blog.revistaderecenzii.com/

Este poate greu de crezut, dar în ultimii ani am constatat că în cazul meu iertarea a venit de la sine, spontan, în cele mai neaşteptate momente şi împrejurări. Nu m-am mai cramponat de cei care mi-au greşit şi nici nu am mai avut greutăţi să recunosc cinstit când eu am fost cea vinovată. Asta nu înseamnă că totul este roz în viaţa mea, că nu mă enervez, că nu îmi pierd cumpătul – ci doar că astfel de momente ţin foarte puţin, după care se reinstalează pacea şi merg mai departe.

Continuă să citești →

Ora de vizită de Benjamin Fondane

https://blog.revistaderecenzii.com/

lui Gala Galaction

În seara asta capul ca o lampă
își arde restul fumegos de gaz —
și cineva a pus mâna pe clampă,
și cineva m-atinge pe obraz.

În seara asta lungă, cineva
tușește-n mine, scuipă și-și dă duhul,
și nici măcar n-aș vrea să fug — n-aș vrea
s-ajung din nou cu mânele văzduhul!

Stau în odaie ca-ntr-un tren în care
aștept în geam să crape-un peisaj,
și-mi țin în mână sufletul de soare —
sărmanul pașaport pentru voiaj.

Mă doare liniștea crescută-n mine —
mă doare întunericul crescut,
ca o mocirlă-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.

O umbră parcă mi-a fugit din trup,
și-n seara asta mi-i atât de bine,
că parcă-aș vrea cu mânele să rup
urzicile care-au crescut în mine.

Nevasta harnică. Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri

https://blog.revistaderecenzii.com/

Iaca mândra de pe vale!

Cu rochița în paftale

Cum mă-ntâmpină în cale.

Of, of, of și aoleu,

Arde suflețelul meu!

Ea aleargă-n fuga mare,

Seceră orz de prânzare,

Și-l usucă-ntr-o căldare.

Of, of, of și aoleu,

Arde suflețelul meu!

Până un copil să sugă,

Se azvârle ca vârlugă

Și râșnește tot în fugă.

Of, of, of și aoleu,

Arde suflețelul meu!

Într-o clipă ea frământă,

Se roșește, se-nfierbântă

Și de bucurie cântă.

Of, of, of și aoleu,

Arde suflețelul meu!