Cei trei sălbatici – T.S. Eliot

https://blog.revistaderecenzii.com

Nu mă pricep la zei; dar cred că fluviul
E zeul puternic și brun – morocănos, neîmblânzit, irascibil,
Răbdător până la un punct, știut cândva de frontieră;
Util, deși nedemn de încredere păstor de vieți,
Apoi doar o problemă în fața constructorului de păduri
Și când totul a fost gata, locuitorii orașelor
Aproape l-au uitat pe zeul cel brun – dar, implacabil,
El își păstrează furiile, distrugând și-aruncând în uitare
Ce oamenii aleg să uite… Nevenerat, nici liniștit
De adoratorii mașinii, el așteaptă, vigilent, așteaptă.
Ritmul lui se simte în camera copiilor,
În copacul țâșnit primăvara în curte,
În mirosul de struguri toamna pe mese,
În seara de iarnă lângă lampa de gaz.
Fluviul e-n noi, jur-împrejur e marea;
Marea e capătul pământului, granitul
Unde se oprește plaja, pe care se-mprăștie
Aluziile mării la o creație, alta, anterioară:
Era stelei de mare, a racului pagurus, a primei șiri de spinare,
Golfurile mici unde marea oferă
Alga delicată, anemona marină.
Se scutură în aer năvodul zdrențuit,
Coșul e spart cu homari, vâsla ruptă
Și turma înecaților străini. Are multă voce marea,
Mulți zei și multe voci. Pe măceș e sare
Și ceață printre brazi. Mugetul și
Strigătul acut al mării sunt voci distincte,
Deseori auzite odată; plânsul de noduri,
Amenințarea și mângâierea valului spart peste ape,
Caria dinților de granit deoparte
Și chemările, alarme ale promontoriilor din preajmă.
Sunt voci ale mării, iar noroiul scâncind
Plutește către țărm cu pescărușul:
Sub apăsarea ceții mute
Clopotul sună,
Tras pe hula de pe fund, fără grabă,
Măsurând un timp care nu e al nostru,
Un timp mai bătrân ca timpul cronometrelor, mai bătrân
Ca timpul numărat de femeile-ngrijorate, pline de spaimă,
Culcate și neputând să doarmă, socotind viitorul,
Încercând să desfacă, să descurce,
Să-nnoade trecutul și viitorul,
Între miezul de noapte și sorii de zi, când trecutul e o dezamăgire,
Când viitorul e fără viitor, înaintea dimineții,
Când timpul stă-n loc și nicicând nu se sfârșește,
Iar hula de pe fund care este și a fost dintotdeauna
Face să bată
Clopotul.

Continuă să citești

Ce a Spus Tunetul – T.S. Eliot

https://blog.revistaderecenzii.com

După ce lumina torțelor a îmbujorat fețele asudate
După liniștea glacială a grădinilor
După supliciul locurilor împietrite
Strigătele și plânsetele
Temnița și palatul și răsunetul
Tunetelor primăverii peste munții îndepărtați
Cel care trăia este acum mort
Noi care acum trăim, o să murim
Cu puțină răbdare

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com

* Cinema Muzeul Țăranului găzduiește de la ora 17:00, premiera bucureșteană a filmului „Orfan”, cea mai recentă producție a regizorului maghiar Nemes László, laureat în trecut cu premiul Oscar pentru pelicula „Fiul lui Saul”. Noul lungmetraj, filmat pe peliculă de 35

mm și realizat în coproducție cu Franța, Germania și Marea Britanie, constituie propunerea oficială a Ungariei din acest an pentru premiile Academiei Americane de Film. Scenariul

Continuă să citești

Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati

https://blog.revistaderecenzii.com


PANAIT ISTRATI martie 1928

Când sosește toamna, întinsele câmpii de țelină ale Munteniei dunărene încep să trăiască, timp de o lună, existența lor milenară.

Aceasta începe chiar în ziua de Sfântul Pantelimon. În ziua aceea, vântul dinspre Rusia, pe care noi îl numim muscalul sau crivățul, mătură cu suflarea lui de gheață nesfârșitele întinderi; dar cum pamântul arde încă, infierbântat ca un cuptor, muscalul își cam rupe dinții în el. N-are a face! Barza, care stă pe gânduri de mai multe zile, își țintește ochiu-i roșu asupra aceluia ce-o dezmiardă în răspăr, și iat-o plecată în ținuturile calde, căci ei nu-i place muscalul.

Continuă să citești

Calendarul zilei

https://blog.revistaderecenzii.com

987 – Hugo Capet a fost încoronat rege al Franței. E a întemeiat dinastia capețiană, care a condus Franța până în 1328. Dinastia va fi succedată de două ramuri ale sale: Valois și Bourbon care au domnit până la Revoluția franceză din 1792.

1642 – A murit Maria de Medici, regină a Franței, a doua soție a lui Henric al IV-lea (n. 1573). 

1849 – Trupele franceze și spaniole au cucerit Roma și au restabilit Statele Papale. Republica Romană a fost abolită cu forța.

1863 – Bătălia de la Gettysburg s-a încheiat cu victoria Uniunii, moment considerat punctul de cotitură al Războiului de Secesiune American

1866 – Bătălia de la Königgrätz a pus capăt Războiului austro-prusac. Prin victoria în acest conflict, Prusia s-a impus ca lider al națiunii germane din Imperiul austriac.

1883 – S-a născut scriitorul evreu de limbă germană Franz Kafka (d. 1924).

Continuă să citești

Între absurdul cotidian și mitul siberian de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com

*„Scrisul Românesc”, Nr. 6/2026

Volumul de proze de întinderi diverse, intitulat Zugzwang sau Strada cu o singură ieșire (Editura POLIROM) și semnat de Adrian Alui Gheorghe, scriitor cu un stil inconfundabil, reunește un corpus de douăsprezece narațiuni, fiind completat de o Addenda despre „Obsidianul negru de la Dalnegorsk”.

În literatura lui Adrian Alui Gheorghe, adesea marcată de ironie fină, realism psihologic și o atenție deosebită acordată detaliilor din viața orașului sau a mediului cultural introducerea unei note sau a unui element precum „Obsidianul negru de la Dalnegorsk” nu este întâmplătoare și servește mai multor scopuri estetice. Termenul „Zugzwang” vine din șah și definește acea situație disperată în care orice mutare ești obligat să faci, îți înrăutățești poziția. Obsidianul negru, ca piatră mitologică, este adesea asociat în ezoterism cu „oglinda adevărului”, cu abilitatea de a scoate la iveală cele mai întunecate și ascunse părți ale psihicului. Este o metaforă perfectă pentru blocajul personajelor lui, o limită pentru care, pentru a o depăși, este nevoie de un atu, de o virtute congenitală. Autorul folosește această notă cu aer științific / geografic pentru a ancora povestirile (adesea absurde sau suprarealiste, în descendența lui Urmuz) într-o realitate stranie. Dalnegorsk devine un spațiu mitologic, un capăt de lume unde rațiunea se fracturează. Obsidianul negru este un obiect cu puteri magice, un talisman, venit parcă din altă dimensiune (trimitere la caracterul straniu, aproape extraterestru al locului din Rusia) care explică sau potențează atmosfera de „stradă cu o singură ieșire” a volumului. Este, în esență, un „obiect găsit” din realitatea dură a Siberiei, transformat de scriitor într-un simbol literar al misterului insolubil și al fatalității. 

Continuă să citești

Calendarul zilei

https://blog.revistaderecenzii.com

1504 – A murit Ștefan cel Mare. Domnul Moldovei a fost urmat la tron de fiul său, Bogdan al III-lea. 

1838 – A apărut, la Brașov, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, publicație condusă de George Barițiu, supliment literar al „Gazetei de Transilvania”.

1881 – Președintele SUA James A. Garfield a fost împușcat. El a murit în urma rănii, în data de 19 septembrie a aceluiași an.

1888 – Ion Luca Caragiale a fost numit director al Teatrului Național din București.

1900 – În Germania, a avut loc primul zbor al unui Zeppelin.

Continuă să citești

Eugénie Grandet/Capitolul 2

https://blog.revistaderecenzii.com

Domnul Charles Grandet, preafrumos june de douăzeci și doi de ani, făcea în momentul acela un ciudat contrast cu tipicarii provinciali, cam iritați de ifosele sale aristocratice, pe care toți le studiau ca să aibă de ce rîde. Aici e nevoie de o lămurire.

La douăzeci și doi de ani, tinerii sînt încă așa de aproape de copilărie, încît lesne pot să se dedea la copilării. Astfel, poate, la o sută dintre dînșii s-ar fi găsit nouăzeci și nouă care să se poarte aidoma cum se purta Charles Grandet. Cu cîteva zile înainte de această seară, tatăl său îi spusese să plece pentru cîteva luni la fratele lui din Saumur. Poate că domnul Grandet din Paris se gîndea la Eugénie. Charles, care venea în provincie pentru întîia oară, își pusese în gînd să apară acolo sub înfățișarea unui june la modă, să bage în sperieți ținutul cu luxul său, să rămînă de pomină și să importe acolo toate inovațiile vieții pariziene, în sfîrșit, într-un cuvînt, voia să piardă la Saumur mai mult timp decît la Paris cu lustruitul unghiilor și să afecteze excesiva prețiozitate a ținutei, pe care un tînăr elegant o părăsește uneori pentru o delăsare, ce nu-i lipsită nici ea de farmec.

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com

* Teatrul Odeon organizează pe scena Sălii Majestic din Calea Victoriei, nr. 40-42, o nouă reprezentație a spectacolului de comedie „Lysistrata” după Aristofan, pus în scenă sub regia și scenografia lui Alexandru Dabija. Piesa, o satiră politică provocatoare despre o revoltă neobișnuită împotriva războiului, aduce în distribuție actrițe consacrate precum Alina Berzunțeanu, Ioana Bugarin și Elvira Deatcu, spectacolul fiind restricționat minorilor și programat să înceapă la ora 19:00

* Gorj: Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradițiilor Gorj organizează, în parteneriat cu autoritățile locale, a IX-a ediție a Taberei de sculptură în lemn „Simboluri dacice în arta lemnului din România”. Proiectul cultural reunește cinci meșteri mari recunoscuți la nivel național, care vor sculpta trunchiuri de lemn inspirându-se din patrimoniul tradițional românesc și din civilizația dacică, deschiderea oficială fiind programată la ora 10:00 pe platoul din fața Mănăstirii Polovragi, situat pe str. Mănăstirii, nr. 1

Continuă să citești