https://blog.revistaderecenzii.com/

(Traducere de Csata Ernő)

Ce-mi mie Carpații sumbri
Cu ținut romantic de brădeți!
Doar, te admir, dar nu te ador,
Pe acolo nu voi pribegi.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Copiilor mei

La marginea dinspre miazănoapte a orașului, pe malul iazului, e o grădină frumoasă în care sînt patru clădiri mari: a tribunalului, a prefecturii, a judecătoriei și a casieriei; restul grădinii e numai tufișuri dese de lemn cîinesc, de bațachină și de rugi, în care primăvara cîntă privighetorile de e o frumusețe. Chiar pe marginea malului e o movilă pe care cînd te-i sui, ai înaintea ochilor o minune de tablou. Aici sub mal, iazul umbrit de sălcii și de anini cu o moară vorbăreață; mai departe valea verde a Ialomiței, închisă în fund de dealurile viilor, pe culmea cărora stă de streajă mănăstirea; iar mai în fund, topită ’n aburi albăstrii, toată coama munților de la Piatra-Craiului pînă la Penteleu; în tot o priveliște frumoasă, de parcă ți se primenește sufletul uitîndu-te la ea.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Copil cu părul brun. În frig de seară
Un pas alungă flăcări negre-n ramă
De aurie floare-a-soarelui; coboară
Jivină pe-așternuturi de aramă.

De os, o umbră peste-oglindă piere,
Din ruje-albastre-ncet tăcere apare,
O gură roșie, pecete de mistere,
Lucesc ochi negri din arțaru-n care

Teribilă roșeață te orbește.
Un trup a părăsit pereții, blândul,
Splendoare-albastră ce-n amurg sfârșește.
Alene zăngăne-n străzi goale vântul.

La geam deschis se sting lin ore ale
Iubitului. Semeții nori în larguri
Se țin de-a singuraticului cale,
De-argint, privirea cade-n brune parcuri.

Atinge mâini a ploii sumbră-urnire.
Un duh pios în transparență-nvie
zbor negrăit de păsări, întâlnire
Cu muribunzi; ani grei or să fie.



Traducere Mihail Nemeș

Sursa: https://poetii-nostri.ro/georg-trakl-afra-%E2%80%93-1-a-varianta-poezie-id-34269/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac, și-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana și vizitiul, care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcală, spuse vizitiului să oprească trăsura:

https://blog.revistaderecenzii.com/

Primăvară cum s-arată,
Împodobită-nflorată,
Multe inimiori rănește
Și spre amor le pornește.
Cu dor mare le cuprinde
Și cu foc greu le aprinde.
Care alt leac nu mai are
Decît exohi plimbare.
Unii plec rîu pă vale,
De să răcorese în cale.
AIții ies la Olt, să plimbă,
Vîntu-i bate, doru-și schimbă.
Unii la Inățești afară
Își potolesc a lor pară.
Și de văd că nu le trece,
Beau și cît-o apă rece.
Alții pă Ia Cetățuie
Merg focul ca să-și răpuie
Și d-acolo să pogoară
Cu durere mai ușoară.
Alții în Capela suie,
Sicreturile să-și spuie
Precum să obicinuiește,
Fel de fel să răcorește.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/La_R%C3%AEmnic