https://blog.revistaderecenzii.com/
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.
https://blog.revistaderecenzii.com/
COMUNICAT DE PRESĂ
Teatrul InDArt – spectacole din luna martie
Teatrul InDArt vă invită la teatru în fiecare vineri, sâmbătă și duminică! La sfârșitul fiecărei săptămâni, spectatorii sunt așteptați în sala de spectacol! (Cinema Europa – Calea Moșilor 127).
În luna martie publicul se poate bucura de piesele de teatru deja cunoscute și apreciate ale regizorului și directorului Teatrului InDArt, Bogdan Gagu: noul spectacol al Teatrului InDArt – ,,Cum poate fi asta iubire?”, „Eu cu cine mă mărit?”, „Lasă-mă să am grijă de tine”, „Viața secretă a cuplurilor”, „Domnișoarele din Avignon”, „Întâi, sărută-mă!” sau „Amanta de la prânz”.
Programul spectacolelor poate fi consultat pe site-ul teatrului, www.indart.ro
Achiziționarea biletelor se poate face online de pe site-urile partenere sau prin rezervare telefonică.
Pentru informații suplimentare, nu ezitați să ne contactați.
Contact
Bogdan Gagu
Directorul Teatrului InDArt, Regizor
0724 304 593
https://blog.revistaderecenzii.com/
Primăvară…
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraș, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri și păreri…
O lungă deșertare zvonește împrejur,
E clar și numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri…
Apar din nou țăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orișicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri?!…
Sursa: https://www.versuri.ro/versuri/george-bacovia-nervi-de-primavara-_ba17.html#
https://blog.revistaderecenzii.com/
*Cronică apărută în revista „Scrisul românesc”, Nr. 3 / 2022
Comparațiile la care Cristina Monțescu apelează cu predilecție, pentru a-și exprima stările sufletești, sunt din sfera mediului urban în care trăiește, semn al încântării de a fi avut ocazia experimentării altui spațiu lingvistic (limba franceză): „îmi tremura ploaia în pleoape / ca un scaun lovit de furtună / o statuie pe un soclu de fier / ruginită într-un parc al copilăriei”. Chiar titlul celui mai recent volum al ei, Pedalând pe cuvinte (vol. bilingv, româno-francez, apărut la editura Scrisul Românesc, Craiova, în colecția Orfeu), include o aluzie mecanică, anume acțiunea de a pedala, însă pe cuvinte și nu pe bicicletă, datorită încrederii pe care i-o inspiră universul livresc, ale cărui componente (cărțile, prelegerile, vocabulele etc.) sunt proprii dobândirii cunoașterii apolinice. Alianța dintre material și imaterial, echivalentă alternanței dintre realitate și aspirație, reprezintă principala trăsătură a volumului de față.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
*Cronică apărută în revista „Scrisul românesc”, Nr. 3 / 2022
Marcat de imaginea lui Vladimir Nabokov, mare scriitor, dar și lepidopter de prestigiu, Virgil Dumitrescu încearcă o reevaluare a lucrurilor, de la scara de vedere a unui fluture, după cum sugerează titlul celui mai recent volum al lui, Fluturele Nabokov (Editura Napoca Star, Cluj – Napoca, 2021).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi sosește, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ș-avea trei copii și era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ținea, că-mpușca câte-o păsăruică, o vindea ș-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră. Ș-au apucat oamenii din satul cela a zice că nu s-a putea să s-apropie nime de pădurea ceea. Ș-așa era părăsită, nime nu se ducea, că ziceau că la miezul nopții vin dracii.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Tălpile iernii se topesc pe zugrăvitul chip al nopții.
A stat iarna în spinarea atâtor seri.
Ninsorile au cocoșat oamenii.
Se topesc tălpile de gheață,
un rid însă va rămâne,
după scurgerea lor în rădăcini și nisipuri.
Din tuberculi va răsări,
când nu te aștepți,
amintirea fulgilor,
a jocului lor neliniștit când trăgeau sănii spre șanțuri.
Aproape de risipă, se clatină fiorul de iarnă.
Căzi albastre în care vinul a stat spre oglindire,
au fost mutate în strălucirea zilei,
pe margini ale clipei, în răsuflări de animale.
O profunzime albă de strălucire găsești în cer
și afară de vrăbii în amiază,
cuiburi de paie.
https://blog.revistaderecenzii.com/
I
Ard, zi şi noapte, marile furnale,
În vastele uzine ale morţii.
Din mii de coşuri funerare torţii
Se-nalţă limbi de flăcări infernale,
