https://blog.revistaderecenzii.com
Visam deștept pe jumătate…
Era o liniște în casă,
Și ziua în amiaza mare
Părea că-i noapte luminoasă…
… Și se făcea că am o mie
Monede-n aur… o comoară!
Trântit pe canapea alene,
Sorbeam cafea, fumam țigară…
https://blog.revistaderecenzii.com
Astfel se întâmplă că, în scurtă vreme de la însurătoare, bucuria lui Birică se și făcu dureroasă. Gândul că s-ar putea să-l apuce toamna fără casă îl neliniști atât de mult încât, fără să se mai sfătuiască cu familia, se hotărî să facă rost de bani numai în singurul fel în care putea să facă atât de repede și anume să vândă de îndată jumătate din pogonul lui de pământ. Se gândi câteva zile în șir, îi trebuiau cel puțin trei mii de lei dacă vroia să-și facă o casă ca să nu fie bordei (și numai o astfel de casă îi trebuia, altfel toată lumea ar fi zis că iată ce rău a ajuns Polina trăind cu el), dar de unde să ia trei mii de lei? Și apoi cum avea el să trăiască cu o jumătate de pogon de pământ, când alții cu un lot întreg abia se țineau?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
După plecarea lui Birică și a lui Paraschiv și Achim, Tita și Ilinca mai stătuseră puțin în drum apoi se culcaseră ostenite. Catrina Moromete îl chemase pe Niculae în tindă, vrând să-i dea de mâncare laptele pe care i-l oprise.
— Nu mănânc, se strâmbase băiatul țâfnos. Nu mi-e foame.
— Ia și mănâncă, ce vreai, să ți-l torn în cap? zise mama supărată. Crezi că mi-e milă de tine? Dar mâine-poimâine iar te apuci să zaci de friguri și… să mai stau atunci și de tine, că nu sunt sătulă de câte am în spinare…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Codrule, stăpînule,
Codrule, bătrînule !
Mișcă-ți tu poienile
Și-ți ridică genele,
De privește pînă-n zare :
Nu s-arată șir de care,
Șir de care ferecate,
Scîrțîind împiedicate,
De-angarale-mpovărate,
De neferi încunjurate ?…
https://blog.revistaderecenzii.com
Priveşti: prin lanurile verzi se pierde
Un fir de vânt şi-o dungă de lăcustă,
Şi ierburile prind ca să-ţi dezmierde
Picioarele şi tivul de la fustă,
https://blog.revistaderecenzii.com
OCTOMBRIE
Întâia zi de școală
Luni, 17.
Trad. Sofia Nădejde
Azi e întâia zi de școală! Ca un vis au trecut la țară, cele trei luni de vacanță! Mama m-a dus azi dimineață la școala Baretti, ca să mă înscrie în clasa a III-a primară; mi-era gândul tot la țară și mă duceam la școală cu inima rea. Pe toate ulițele mișunau copii; cele două librării erau pline de părinți, care cumpărau: ghiozdane, caiete, condeie, și în fața școlii se grămădise atâta lume, încât portarul și polițistul abia puteau să țină orânduială la poartă. Pe când stam lângă poartă, simții că-mi pune cineva mâna pe umăr; era profesorul meu din clasa a Ii-a, cel cu părul roșu și zbârlit, vesel, ca de obicei. El îmi spuse:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
În seara și în zilele următoare după ce fugise cu Birică, mama ei plânsese și încercase s-o trimită pe fata mai mică, Rafira, cu câteva lucruri de-ale Polinei, dar Rafirica, deși avea numai zece ani, în loc s-o asculte pe maică-sa, se apucase să-i spună lui Victor. Tudor Bălosu aflase și o amenințase pe muierea lui cu bătaia.
Dar așa slabă cum era, Aristița îndrăznise să se împotrivească:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Tu, singuratică și-albastră,
Rătăcitoare-n infinit,
La ce mă chemi necontenit,
Acolo-n colțul de fereastră,
Să te ador înmărmurit ?…
Și spune-mi ce-nrudită vrajă
Și ce îndepărtat mister
Mă face pururi să te cer
Deasupra capului de strajă,
Stea singuratică pe cer ?…
https://blog.revistaderecenzii.com
Cînd mă cuprinde dor adînc de țară
Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul,
Iau cartea unde curge sfînt izvorul
De-nțelepciune și tărie rară…
Citesc, iar gîndu-mi își întoarce zborul
Spre vremi de bărbăție legendară,
De greu război și de robie-amară ;
Și sufer, și mă bucur cu poporul.