https://blog.revistaderecenzii.com
Ziua de 1 noemvrie a trecut, din norocire, ca toate zilele.
Sinistra proorocire astronomică a renumitului geolog austriac nu s-a izbîndit: Falb propune și Dumnezeu dispune.
Atât mai bine!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!
https://blog.revistaderecenzii.com
Același fluviu de viață care aleargă prin arterele mele
ziua și noaptea
curge prin lume și dansează în pulsații ritmate.
Este aceeași viață care-și învolbură prin pulberea
pământului bucuria în nenumărate fire de iarbă
și izbucnește în pătimașe valuri de frunze și flori.
https://blog.revistaderecenzii.com
Nu-nchide ochii, nu adormi.
Ceasul e pe-aproape, pe-aci.
Trebuie să treacă.
Poate cam pe la toacă,
Poate cam între vecernii și utrenii,
Cam după amurgul cu mirodenii.
Pe la greieriș,
Când își ivește în papuri, furiș,
Luna creasta.
Cam pe vremea asta.
https://blog.revistaderecenzii.com
— Hector s-a bătut cu un câine turbat! mă întâmpinară copiii când intrai pe poartă, cu vădită mândrie că paznicul casei noastre din capul satului a săvârșit o mare vitejie.
— Nu se poate!… Când?
— Ba, zău, s-a bătut… Pe la amiazi… Uite-l colo cum șade de pleoștit!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Unui senator
Cănit? Și crezi că ăsta-i chipul
Să-ntinerești în adevăr?…
Ca Venerii să fii discipul
Mai va ceva pe lângă păr!
https://blog.revistaderecenzii.com
Castelane brune. Lin în liniștea de seară
Bătrânii-alunecă; de galben frunze-atinse.
Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse;
Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.
https://blog.revistaderecenzii.com
Sonet Pe albumul princesii C. Conachi-Vogoridi
<poem> În lacul de Como e unda senină Ca cerul albastru ivit pintre nori. În giuru-i se-ntinde un rai de grădină Ce varsă pe maluri bucheturi de flori.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
— Trăiți! murmură ordonanța, cu o bucurie respectoasă când căpitanul Turcoman îi porunci să strângă de grabă toate catrafusele căci diseară pleacă amândoi acasă, în concediu.
Cele câteva ceasuri, până să pornească la Iași singurul tren, i se părură o veșnicie căpitanului care stătea pe ghimpi. Dorul și nerăbdarea îl chinuiau. Astfel tresări de mulțumire când locotenentul Cojocel veni să-i țină de urât înainte de plecare. Mai ales că locotenentul avea să-l și înlocuiască până la întoarcere.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
A fost odată ca niciodată o împărăteasă tare frumoasă și voinică, și împărăteasa ceea, când i-a venit ceasul, a născut un prunc așa slut de chip și la trup așa pocit, că nu-i venea niminui să-l socotească făptură de om. Dar când s-a născut el, ursitoarea lui le-a spus, împărătesei și femeilor din casă, să nu se sperie, fiindcă băiatul ăsta o să iasă foarte plăcut om; o s-ajungă vestit de cuminte și de deștept, și-ndrăzneț nevoie mare; cum am zice, un om și jumătate. Ba, a mai spus că băiatul are să poată hărăzi ființei pe care o iubi-o el atâta minte câtă și a lui.
Continuă să citești