https://blog.revistaderecenzii.com/

Straja satului vine la casa unui țăran și-i bate în geam. Se încinge o conversație:

https://blog.revistaderecenzii.com/

IANUARIE, 31 zile — ziua de 10 ore — noaptea de 14.

La 7, luna plină; la 13, pătrarul din urmă; la 20, luna nouă; la 29, pătrarul întâi.

Frigul pentru cei fără paltoane e cu 15 grade mai mare decât pentru cei împaltonați.

FEBRUARIE, 28 zile — ziua de 11 ore — noaptea de 13.

La 5, lună plină; la 12, pătrarul din urmă; la 20, lună nouă; la 27, pătrarul întâi.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ar fi un mare păcat
Omul leneș de-ajutat.
Dacă lenea-l stăpânește,
Singur este vinovat.
Cine ziua nu muncește
Doarmă noaptea nemâncat!
Bine-a zis biata furnică
Greierului calicind:
Ai petrecut astă-vară?
Joac-acum, de-i fi putând!
Iar la vara viitoare,
Măi jupâne grieruș,
Fii ca mine strângătoare,
Nu tot trage din arcuș…
Ț-ei deda corpul la lucru,
Lenea nu te-a stăpâni;
Și la iarn-având strânsură,
Lipsa-ți vei îndeplini.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Fără de graiuri gure și ochi făr’ de priviri,
Făr’ de mișcare forme, și încă, vai! ce este
Mai sec în astă lume și mai nemernic, teste
Făr’ de gândiri și inimi lipsite de simțiri!

Așa ne pomenirăm, deodată, fără veste,
Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.
Bizar! Ființe fără ființă, trecem peste
Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri

https://blog.revistaderecenzii.com/

Nervi de primăvară.

Primăvară..
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Caut casă cu chirie, caut și nu găsesc. E absurd ce se petrece la noi, în București! În fiecare an, se clădesc sute de binale, acareturi peste acareturi, și, în loc să scază, chiriile cresc. Și ce construcții! tot cum nu-mi convin mie.

— Aide-nainte! strig eu samsarului, care mă poartă de azi-dimineață. Înainte, jidove rătăcitor!

— A! iată încă una… Asta e a douăsprecea astăzi.

— S-o vedem și p-asta.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Iarna ninge și îngheață,
Frigul crește tot mereu,
Păsărica cea isteață
Nu mai zice cântul său.
Când afară viscolește,
Ea s-ascunde tremurând
Într-un dos, unde găsește,
Nu ca vara, ciripind;
Ci, zburlită și-ntristată,
Flămândă ca vai de ea,
Pe la drum mâncarea-și cată,
Sărmănica păsărea.
Dumnezeu care-a făcut-o
Pe dânsa, ca și pe noi,
O nutrește s-o-ncălzește,
El o scapă din nevoi!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Un ziar de provincie face darea de seamă a unei „mici serate dansante” din localitate.

Reproducem câteva din șirurile și impresiunile confratelui nostru:

https://blog.revistaderecenzii.com/

Clopoțelul de la gară
Dând sămnalul de pornire,
Toți-n grabă alergară,
Toți cu toți într-o unire,
Rar rămâne un drumeț
Surd la astă deșteptare;
Somnorosul e isteț,
Când e ora de plecare.
Sare iute în trăsură
Călătorul îngrijit.
Trenu-n grabă se smuncește,
Trenu-iată-l a pornit!
Fumul iesă, trenul zboară,
Călătorii liniștiți,
Orice vreme-a fi afară,
Au pornit, îs buni porniți.
Animalul ce odată
Sub jug greu se chinuia,
În trăsură, astă-dată,
Parte dreaptă și el ia.
Mașinistu-i surugiu,
Țipătoarea, biciul său,
Iar vaporii, cai fugari,
Îmboldiți de foc mereu!
Nici te simți, și ai ajuns
La părinți, rude, amici,
Când odată puteai perde
Interese mari și mici.
Iaca mintea omenească
Apa, focul a-njugat,
Și de-atunci cu înlesnire
Țări cu țări mâna au dat.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Ia!

https://blog.revistaderecenzii.com/

În țara mea, tot cerul pare-o pată
De sânge, scurs din rana unui soare,
Ce-abia-și deschide ochii-n zări; și moare
Ca cei mușcați de-o gură-nveninată!