https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Restriştea are multe chipuri. Felurite sunt nenorocirile pe pământ, încununând ca un curcubeu nemărginita zare, culorile lor sunt tot atât de variate, tot atât de deosebite ca ale curcubeului, şi totuşi la fel de apropiate şi contopite, încunună zarea fără margini ca un curcubeu! Cum se face că din atâta frumuseţe am scos o pildă de ceea ce e urât? Din simbolul păcii ceva asemenea suferinţei? Dar, aşa cum în morală răul e urmarea binelui, tot astfel din bucurie s-a născut durerea, fie că amintirea fericirii trecute este durerea zilei de astăzi, fie ca suferinţele clipei de faţă se obârşesc din extazele care ar fi putut fi cândva.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Când ai să fii silită să mă abandonezi,
Chiar de-ai să simţi în suflet, neîncetat, iubire,
Nici când mă vei lăsa, să nu mă întristezi
Şi nici să nu-mi vorbeşti de-a noastră despărţire!

Aş vrea chiar din ajun, când soarele-o apune,
Să sorb minutul ultim în dezmierdări prelungi,
Iar ceasul despărţirii, fatal, când va să sune,
O cupă cu otravă tu să-mi întinzi atunci.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Da, te-am deplâns – și totuși n-am urât;
Suntem, iubito, amândoi de plâns.
Pân-sufletul s-o frânge doborât,
Suntem,iubito, amândoi de plâns.

În jurul gurii-ți flutură dispreț,
Din ochii dârji mă fulgeri tot mereu
Și sânul ți se nalță prea semeț –
Și totuși ești de plâns, cum sunt și eu.

Un zvâcnet de-amar e-n gura ta
Și-n ochi în taină lacrimi ți s-au strâns,
În pieptul tău semeț e-o rană grea, –
Suntem, iubito, amândoi de plâns.




Traducere I. Cassian-Mătăsaru

Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich

https://blog.revistaderecenzii.com/

 Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da nici unul. Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:

https://blog.revistaderecenzii.com/

Traducere în limba română de Vladimir Belistov

Ruinele acestea, măreţe-n alte zile,
Făceau pe vremi Crimeea un bastion slăvit;
Acuma par că-s cranii, sub care s-au pitit
Reptile verzi şi oameni cu suflet de reptile.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Duduia stă la mare,
Mâhnită de nespus.
A-nduioșat-o tare
Al soarelui apus.

Duduie, fii isteață!
Povestea-i veche doar:
De-apune-aici prin față,
Din spate răsare iar.

Traducere I. Cassian-Mătăsaru

Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich-heine

https://blog.revistaderecenzii.com/

Eram mai mulți în drumul-de-fer. Calea lungă, zăpușeala nesuferită și uruiala monotonă ne aromniseră pe toți; pe unul cu capul pe spate, pe altul cu capul între mâni și cu coatele pe genunchi. Al treilea moțâia; al patrulea sforăia; ș-altul se încerca să doarmă iepurește, cu ochii deșchiși.

https://blog.revistaderecenzii.com/

24 Aprilie. Am primit scrisoare de la Alix. Mi-a făcut la ’nceput mare bucurie, dar scrisoarea nu-mi aducea nimica nou.

Am petrecut ziua întreagă pe canapea. Cerul s’a limpezit mai spre amiază. Soarele s’a prelins prin transparente în dungi de lumină paralele, cari s’au întins din ce în ce mai tare; apoi au început să se ’ngălbenească, și am auzit pe pietrișul curții scurgându-se șivoiul de apă al „furtunului”. Întins pe canapea, am încercat să citesc. Câtă vreme citeam, mă persecuta imaginea lui Alix. O vedeam, in rochie albă, vrând să-și dreagă pieptănătura, cu brațele ridicate în sus; lăsam cartea ca să mă gândesc doar la dânsa, dar atunci gândul se lenevea, se imobiliza fără sens, repetat, mecanic, și iar luam cartea.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Condrumeţilor mei din călătoria prin Crimeea

Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeaţă.
Trăsura pare-o luntre săltată pe un val
De pajişti fără margini ce bat, foşnind, la mal,
De insule – atoluri cu flori şi iarbă creaţă.