https://blog.revistaderecenzii.com/

A venit un domnișor
La ogor.
Fete vru să-mbrțtișeze,
A venit un domnișor.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Am avut alaltăieri o bună duminică; încă un concert simfonic al orchestrei Peters. Nu pot îndestul mulțumi valorosului maestru și bravilor săi artiști pentru momentele-n adevăr fericite ce ni le-au procurat.

Peters și orchestra lui sunt netăgăduit chemați la mari succese viitoare. Atîta muncă competentă, sinceră și conștiințioasă nu poate rămîne fără roade.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
„E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător.”

https://blog.revistaderecenzii.com/

În goale odăi stă un destin sihastru
Tapete-atinge-o blândă nebunie.
Mușcate-n straturi la ferestre-adie,
La fel narcise-n propriul lor dezastru
Mai caste ca-n grădină, alabastrul.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Profesorul: No, mâine apoi începem doară! Câți ghintre voi au ștuduit, or mere mai gheparke; câți au fost putori și n-au ștuduit, trebuie că rămân repekinți. Acuma doară numai să vă muștruluesc, că cum să fiți la acea înălțime la care caută a fi școlerul întrucât priveșke educățiunea prințipială, reșpeckive la conduită exămplară față ghe azistenții care vor fi ghe față. Către un școlar din fund: Inchighe gura, boule, că-ți întră musca… (Băieții râd.) Silențium! – școlerul caută să fie curat îmbrăcat…

https://blog.revistaderecenzii.com/

Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Fluture cu aripi albe, luntrea cu pânzele întinse aluneca între cerul albastru și culoarea adâncă a mării și se apropia de coastele stâncoase lustruite de talazuri. Insula, pisc de munte vărsat deasupra valurilor de iadul flăcărilor lăuntrice ale prefacerilor pământești, sângera sub izbucnirile solare ale apusului. Suprafața șeasă a ei, largă cât o bătătură de curte și înecată de ierburi uriașe printre care se târa o mulțime de șerpi de apă, se uita de sus –clipitoare de străluciri – peste nemărginirea pustie a valurilor.

https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost odată, în vremurile de demult, a fost un împărat şi-o împărăteasă, şi cum nu se îndurase soarta să le hărăzească un urmaş, nu trecea zi în care să nu se tânguie amândoi: „Cât de goală ne e casa şi ce fericiţi am fi de-am avea şi noi un copil!” Dar coconul cel mult dorit se lăsa aşteptat de multă vreme…

https://blog.revistaderecenzii.com/

lui Dimitrie Anghel

Hei, cântăreț!…
Oprește-ți truditul pas…
Nu știi
Că-aci-i sfârșitul celor ce-au început cei vii?…
Și nu știi că-n grădina din dosu-acestei porți
Începe, nouă, lumea sfârșită de cei morți?…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dezbaterile asupra Adresei la Senat au atras din nou luarea aminte asupra tendințelor pe cari gruparea junimistă a încercat, și încearcă să le introducă în politica țării. Oca­ziunea a fost cu atît mai bine venită pentru dezvelirea aces­tor tendințe și năzuințe, cu cît conservatorii nefiind repre­zentați în Senat decît prin doi junimiști, dintre care unul e teoreticianul și oratorul grupării, acestora le reveni sar­cina de a discuta programul și activitatea de pînă acum a guvernului, cum și de a expune dorințele opozițiunii, opiniunile și credințele ei, – dacă acest din urmă cuvînt se poate întrebuința pentru junimiști.