https://blog.revistaderecenzii.com/
I
Legănările-ncoa’ și-ncolo mă mîngîie,
Saltă și mă mîngîie,
Înduioșător se zbat pentru mine
Și-mi vor binele cu bani.
Ea cea cu lancea stă de față.
Subpămîntenii zei mă ajută, O! Anubis,
Ei mă ajută cu-nduioșătoare luare-aminte;
Unduitoare,
Împărăția li-i în balansări.
https://blog.revistaderecenzii.com/
În depărtata anticitate, — spun unii erudiți —, nu se știa să fie decât trei muze: Mneme (Memoria), Melete (Gândirea) și Aoide (Cântarea). Cum s-au ridicat ele la pătrat de au ajuns nouă?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Membrii elitei sociale se deosibesc de ceilalți agramați prin cunoștința subscrierii propriului nume.
A scrie este apanagiul unei elite intelectuale, care mai niciodată, afară de rari, foarte rari excepții – corbi albi – n-are nimic a face cu elita socială.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Pe-același drum,
Mânați de-același îndemn nefast al năzuinții,
De-aceleași neînțelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-același drum
Pe unde ieri trecură poate,
Străbunii noștri
Și părinții,
Pe unde, unii după alții, drumeții trec de mii de ani,
https://blog.revistaderecenzii.com/
Ziarul vechilor conservatori face în numărul său de ieri o meditațiune foarte hazlie asupra rezultatelor primului scrutin în Franța. În esență, meditațiunea României este cam aceasta: întâi, în Franța guvernul a respectat libertatea alegerilor, în țara noastră guvernul liberal național nu le respectă: al doilea, în Franța, în Belgia, în Englitera partidele liberale au pierdut încrederea publică și prin urmare partidele conservatoare au căpătat-o; la noi asemenea, atâta numai că guvernul nerespectând libertatea alegerilor nu lasă să se îndeplinească și în țara noastră același fenomen, adică venirea conservatorilor la putere.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
În martie trecut, un scriitor romîn a dat pentru „die Zeit” un articol privitor la răscoalele țărănești, pe care acel ziar l-a și publicat, suprimîndu-i, după conveniențele redacției, încheierea. Niște ochi deprinși înțelegeau asta îndată. Dar articolul a trecut cu totul neluat în seamă de presa noastră, și, probabil, rămînea uitat detot, dacă d. M. Dragomirescu, jertfind, din strîmtul spațiu al revistei d-sale literare „Convorbiri”, nu-i făcea acum în urmă favoarea să-l reproducă, după originalul romînesc, măcar în bună parte.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
lui Dimitrie Anghel
Hei, cântăreț!…
Oprește-ți truditul pas…
Nu știi
Că-aci-i sfârșitul celor ce-au început cei vii?…
Și nu știi că-n grădina din dosu-acestei porți
Începe, nouă, lumea sfârșită de cei morți?…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
https://blog.revistaderecenzii.com/
… Fiți toți joi în gară la-nălțimea patriotismului vostru, care nu s-a dezmințit niciodată, mai ales în așa plăcute, putem zice chiar fericite ocaziuni!Cetățeni!!Săptămâna viitoare este o zi solemnă pentru orașul nostru!!!
Astfel se-ncheia proclamația adresată de câteva zile de părintele orășelului Z… către administrații săi, afișată pe cale publică și reprodusă în capul ziarului oficios Sentinela Ordinii cu acest frumos motto:Evenimentele mari fac totdeauna să tacă micile pasiuni!
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Altă baladă ( Cearta dintre inima și trupul lui Villon)
– Ce-aud? – Eu sunt. – Cine? – Inima ta,
Care de-un firicel abia se ține
Nu mai am vlagă, dusă-i forța mea
Când văd că esti stingher, închis în tine,
Pleoștit, bătut de soartă, ca un câine.
– De ce-i așa? – Din propria-ți folie.
– Și te privește? – Plină-s de mânie.
– Ia lasă-mă! – De ce? – Să mă gândesc.
– Când? – Când ieși-voi din copilărie.
– Mai mult nu-ți spun. – Nici că mă sinchisesc.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Străinule ce bați la poartă,
De unde vii
Și cine ești?…
Străinule de lumea noastră,
Răspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi trăiși coșmarul nepovestitelor povești
Și-n care stea găsiși coloarea decoloratei nebunii?…