https://blog.revistaderecenzii.com/

SPECTACOL ORIGINAL: UN ACT
ÎN VERSURI.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Subt cerul tragic, o singură dungă de lumină însîngerată a mai rămas luminînd naltele zări. Ca o ultimă ghiulea strălucitoare și aprins de licăriri, soarele a căzut după deal, trîmbe mari de neguri, amestecate cu fum, tîrîndu-se de pretutindeni, s-au ajuns împînzind funebrul peisaj unde s-a dat lupta…

https://blog.revistaderecenzii.com/

Peste un râu foarte mare
Și repede curgător
Vrând să treacă oarecare
Scump, de argint iubitor,
Mergând pe pod, cum să pare,
Unde-a călcat, n-a văzut,
C-atât s-a-mpiedicat tare,
Cât drept în râu a căzut.
Ș-începu să strige-n apă:
„Aoleu! mă înec! mor!
Vino, lume, de mă scapă,
Da-mi mână de ajutor!”
Un pescar, din întâmplare,
Care aci s-a aflat
Spre acestui scăpare
Degrab’ în râu s-aruncat,
Și cu multă osteneală
Spre el tare înotând,
L-a ajuns ca-ntr-o clipeală,
Coraj dându-și strigând:
„Dă-mi mâna încoaci mai tare,
Întinde-o mai în grab’,
Să te scap de înecare.
Fii cu curaj, nu fii slab”
Pe „dă-mi” auzind prin unde,
Scumpul mult s-a supărat.
„Nu-ți dau nimic”, îi răspunde.
Ș-în adânc s-a cufundat.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Scumpul

https://blog.revistaderecenzii.com/

Primăvară, ce bine știi tu să-ți întinzi mătăsurile albastre deasupra caselor străvechi, să împodobești ruinele, să faci să strălucească albul statuelor și să redai viață celor ce așteaptă să vie soarele, ca să le încălzească mînile și obrajii din cari rumeneala sîngelui a dispărut!

https://blog.revistaderecenzii.com/

-„Vedeți, zise un țigan,
   Ăl gard după ăl curcan?
D-acolo nici să-l luați,
   Dar nici iară să-l lăsați.
Eu nu voi să am păcat
   Să ziceți c-am îndemnat.
Dar împărțind ca între frați
   Partea mea tot să o dați,
Și fiindcă sunt jurat
   Să nu mănânc de furat,
Să mergeți să o schimbați
   Și pe pește să o da-ți,
Că sunt bătrân și mă păzesc,
   Și voi să mă pocăiesc.”

Căți sunt așa pocăiți
   Și de rele părăsiți,
Ei ca de foc să păzesc,
   Dar pe alții povățuiesc
A face rău neîncetat,
   Gândind că nu e păcat,
Dar, vai! când se dovedesc
   Dopotrivă pătimesc.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/%C8%9Aiganul_poc%C4%83it

https://blog.revistaderecenzii.com/

”Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”

Doamne al meu, doamne drept,
Nu ești cel uitat în cer,
Ci nădejdea mea din piept,
În suflet mi odihnești etern.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Arivistul e un om care nu pierde nici o ocazie pentru a se manifesta. El se pleacă, se multiplică, șerpuiește, ciulește urechea ici să asculte, prinde o vorbă pe care o reține, căci îi va trebui mai tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe unde. Pentru aceasta e drept că a cheltuit o energie incontestabilă. Visurile nu l-au ținut pe loc, idealurile de asemeni i s-au părut un bagaj inutil, și e știut că, cu cît ai mai multe bagaje, cu atît e mai greu de călătorit.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Oarecând un cântăreț
   Atât să ținea măreț,
Cât gândea în sine el
   Că-ntrece pe Cucuzel.
În biserici când cânta
   La toți de rând să uita,
Să vază care obraz
   Mai mult îl va face haz.
Astfel cum și el cântând
   Și gura la toți căscând,
Zărea p-o babă plângând
   Ș-adesea ochii ștergând;
Și fiind capricios,
   Gândi căci cântă frumos,
Inima babii rănea
   Și spre jale o pornea.
De-acest gând să-nfomura
   Ș-încă mai tare zbiera,
Cât celor ce-l auzea
   Urechile însurzea.
Și vrând a-și încredința
   Părerea ce-l înălța,
Într-adins el într-o zi
   Mătușii vreme păzii,
La un loc mai singurel
   Și o-ntrebă acest fel:
-”Mamă, te jur pe Cel Sfânt,
   Să-mi spui, dă de ce eu când cânt,
Tu începi să lăcrămezi
   Și de plâns nu încetezi?”
Baba nimic n-a ascuns,
   Ci oftând i-a dat răspuns:
-”Of! of, dragul maichii pui!
   Fiindcă mă-ntrebi, să-ți spui:
Am avut un măgărel,
   De ne hrăneam, biet, cu el,
Și de când s-a întâmplat
   De lupii ni l-a mâncat
Orcând te auz cântând,
    Plâng cu jale ascultând,
Că parcă-l auz pe el
    Cu glasul cel frumușel”.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pustie și albă e camera moartă…
Și focul sub vatră se stinge scrumit…
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit…
Iar geniu-i mare e-aproape un mit…
    Și nici o scânteie în ochiu-adormit.