Aud cum cântă America – Walt Whitman

https://blog.revistaderecenzii.com

Aud cum cântă America, îi ascult feluritele cântări,
Ale mecanicilor, fiecare cu glasu-i voios şi puternic, precum se cuvine,
Pe dulgher îl aud cum mai cântă geluind şi cioplind,
Pe zidar, când la lucru purcede şi când lucrul e gata,
Barcagiul, când trage la vâsle şi, sus pe vapor, marinarul,
Îl aud pe cizmarul ce cântă la banc, ghemuit, pălărierul

Continuă să citești

Cucul (Grigore Alexandrescu)

https://blog.revistaderecenzii.com

desen de AI

Cucul, pasere proastă, dar plină de mîndrie,
     Socotind c-al său nume
     Este vestit în lume,
Hotărî să mai facă vreo călătorie,
Ca s-adune respecturi, și însuși să privească
Cu ce chip îl slăvește nația păserească.
Plecă: dar abia merse pînă-n vecinătate,
Și găsi felurimi de păsări adunate,
     Care din întîmplare
     Se-ntrecea la cîntare.

Continuă să citești

Clio de Mateiu Caragiale

https://blog.revistaderecenzii.com

Mi-a îngânat stăpâna: „Nu-n file-ngălbenite
Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești.
Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,
Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.

Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,
Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,
Par pajere-ncleștate de zgripțori din povești
Umbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.

Continuă să citești

Remember (Mateiu Caragiale)

https://blog.revistaderecenzii.com

„Ceci est un fait-divers atroce.”
Les Mémoires du Bal-Mabille

Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate găsi de ars — hârtiile încurcă — am dat peste o scrisoare care mi-a deșteptat amintirea unei întâmplări ciudate, așa de ciudată că, de n-ar fi decât șapte ani de când s-a petrecut, m-aș simți cuprins de îndoială, aș crede că într-adevăr am visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult.

Continuă să citești

Sub pecetea tainei de Mateiu Caragiale

https://blog.revistaderecenzii.com

De când am apucat a ne prelungi șederile afară din București, el la Valea Rugului, eu la Sionu, el la crama unde a fost ucisă Sita Gârbu, eu la armanul unde a fost răpus Nicolache Schina, adică de vreo doi ani, nu mi se mai întâmplase până săptămâna trecută să-l întâlnesc pe Teodor, veche cunoștință moștenită, conu Rache cum i se zicea îndeobște.

Continuă să citești

Oul dogmatic – Ion Barbu

https://blog.revistaderecenzii.com

E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare !

Cum lumea veche, în clestar,
Înoată, în subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă si cavou.

Din trei atlazuri e culcusul
În care doarme nins albusul
Atât de gales, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.

Continuă să citești