https://blog.revistaderecenzii.com
În cinstea plictiselii mele
Voi da la noapte un banchet
Cu versuri,
Muzică
Și poze plastice cu „stele”
De cabaret.
Voi pune-n capul mesei pe poeți…
(Poeții sunt nebuni inofensivi),
În coadă pe dresorii de sticleți,
Și printre ei
Simetric așezați
Ca vorbele cu tâlc dintr-o șaradă
Pe Bunii-Templieri, între bețivi,
Pe filozofii gravi între ratați,
Pe Muze-ntre femeile de stradă
Și lângă surdo-muți pe guralivi…
https://blog.revistaderecenzii.com
”Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”
Doamne al meu, doamne drept,
Nu ești cel uitat în cer,
Ci nădejdea mea din piept,
În suflet mi odihnești etern.
Nu ești cel spre care noaptea
Își pierd, monahi și clerici,
Nici cel ars de lumânarea,
Fiarelor de prin biserici,
https://blog.revistaderecenzii.com
Cânta un matelot la proră,
Şi imnul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara,
Ca-ntr-o cetate spaniolă,
Când orologiul din cupolă
Anunţă fiecare oră
Printr-un preludiu de mandolă…
Cânta un matelot la proră
Şi marea nu-l înţelegea.
https://blog.revistaderecenzii.com
Altă baladă ( Cearta dintre inima și trupul lui Villon)
– Ce-aud? – Eu sunt. – Cine? – Inima ta,
Care de-un firicel abia se ține
Nu mai am vlagă, dusă-i forța mea
Când văd că esti stingher, închis în tine,
Pleoștit, bătut de soartă, ca un câine.
– De ce-i așa? – Din propria-ți folie.
– Și te privește? – Plină-s de mânie.
– Ia lasă-mă! – De ce? – Să mă gândesc.
– Când? – Când ieși-voi din copilărie.
– Mai mult nu-ți spun. – Nici că mă sinchisesc.
https://blog.revistaderecenzii.com
Satul Arșițeni e așezat într-o văgăună; casele lui mărunțele și albe, ghemuite una-ntr-alta, se văd, de pe muchile dealurilor dimprejur, ca niște ouă într-un cuibar. Pământul Arșițenilor e nisipos și sterp; iarba crește atât de rară, încât, în loc să îndulcească vederea, pătează, ca o pecingine, fața galbenă a locului. Doi-trei copaci se înalță, istoviți, cu crengile rare, cu frunzele străvezii, care aștern pe jos, vara în amiază, o umbră destrămată, ce mărește și mai mult setea de răcoare.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Poeții când există e-o minune,
Poeții nu se nasc, ei sunt născuți,
Poeții nici nu dorm, numai visează,
Poeții niciodată nu-s prea mulți.
Poeții n-au religii și nici zei,
Poeții nu așteaptă pe la uși,
Poeții libertatea nu o sapă
Și-s cei mai îngeri dintre nesupuși.
https://blog.revistaderecenzii.com
Dragă Sextil,
Ai dreptate când spui că m-am schimbat; în bine sau rău, nu știu, dar s-a făcut în adevăr o schimbare în mine. Mai întâiu cred că ai aflat că am fost numit custode la Biblioteca Fundațiunei universitare Carol I-ul — o funcțiune destul de agreabilă, ușoară, deși poate cam … expusă. Și tocmai aici e aici. Să vezi, dragul meu, posnă nemai pomenită — de vreo două săptămâni umblu zăpăcit, nu pot dormi nopțile, prietenii mă plictisesc — afară când nu sânt cu ei la bere, bine’nțeles, căci atunci râd și beau ca să nu-mi aduc aminte de … doi ochi vineți care țin straja gândurilor mele.
Dragă Sextil, sânt îndrăgostit lulea, de un drac de copilă drăguță și cuminte și deșteaptă, mă! Unde mai pui că e și poetă? E o studentă în anul II-lea la litere și o chiamă Natalia. Dar să-ți povestesc dela capăt…
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.
Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.
https://blog.revistaderecenzii.com
Vifleim din zare nouă
Pâinea noastră dă-ne-o nouă,
Velerim stropit cu cer
Pentru albul Lerui Ler…
Clopotele să te bată
— O, ce veste minunată —
Că din staul, curcubeu,
Iar scâncește Dumnezeu…