https://blog.revistaderecenzii.com
„Este regretabil faptul că nu dispunem de un cuvînt mai precis decît acela de „religie” prin care să numim experienţa sacrului. Termenul are o istorie îndelungată, deşi întrucîtva limitată din punct de vedere cultural. Ne putem întreba dacă poate fi el aplicat fără discriminare Orientului Apropiat antic, iudaismului, creştinismului şi islamului sau hinduismului, budismului şi confu- cianismului, precum şi popoarelor asa zis primi- tive. Dar este poate prea tîrziu să căutăm alt cuvînt şi „religie” poate fi încă un termen util cu condiţia să ne amintim mereu că el nu implică necesarmente credinţa într-un Dumnezeu, în zei sau în spirite, ci se referă la experienţa sacrului si prin urmare are legătură cu ideile de fiinţă, sens si adevăr.
Intr-adevăr, este greu să ne imaginăm cum ar putea funcţiona spiritul uman fără convingerea că ceva ireductibil real există în lume, după cum este imposibil să ne închipuim cum ar fi putut apărea conştiinţa fără a conferi un sens pulsiunilor şi experienţelor omului. Conştiinţa unei lumi reale şi semnificative este strîns legată de descoperirea sacrului. Prin experienţa sacrului, spiritul omenesc a surprins deosebirea dintre ceea ce se revelă ca real, puternic, bogat si semnificativ, si ceea ce nu posedă aceste calităţi, adică fluxul haotic si primejdios al lucrurilor, apariţiile si dispariţiile lor întîmplătoare si lipsite de sens.”