https://blog.revistaderecenzii.com

Paralogismul hegelianismului: timpul generator al evenimentelor.

Părerea aceasta nu pot s-o împărtășesc. Fără îndoială că este foarte atrăgătoare, mai ales prin tendința de a descoperi, în desfășurarea evenimentelor, o semnificare și configurație precise. Mintea noastră nu poate, în genere, să cunoască realitatea decât creînd înăuntrul ei anumite ritmuri, anumite repețiri. De aceea este mai convenabil pentru ea să înțeleagă istoria în funcție de o unitate care se realizează. Întrebarea este însă dacă această unitate care se realizează există în adevăr sau dacă nu cumva ea este, pur și simplu, o născocire a minții noastre. Pentru că, fără îndoială, și creațiile minții noastre sânt interesante; numai că pot să fie interesante întru cât sânt creații ale minții noastre, nu întru cât în adevăr răsfrâng o realitate.

https://blog.revistaderecenzii.com

Sus pe culme bradu verde
Sub zăpada albicioasă
Pintre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă,

Și privește cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu șepte cojoace.

https://blog.revistaderecenzii.com

Am atins incredibilul
Şi m-am instalat în el,
Cât de cât.

Dar e numai partea de la suprafaţă,
Pojghiţa.

Există nenumărate straturi
De incredibil.
(De ceea ce nu-ţi vine să crezi).
Ca foile nenumărate
Ce îmbracă un bulb.

https://blog.revistaderecenzii.com

O sfântă din icoane cu față zâmbitoare,
Cu ochii de cărbune, cu părul ca de nea,
De-o bunătate rară, cu inima deschisă,
Curată ca și crinul. Așa-i bunica mea.

O, cum o văd și-acum, cu furca-n brâu înfiptă,
O văd și simt cum trece prin mine un fior,
Căci parcă-aud și-acum povestea cu crăiese
Și fusul la ureche cum sfârâie ușor.

Această poezie îți este închinată,
Bunică scumpă, ție, din tot sufletul meu.
Ești sacră pentru mine și te asigur buno,
Că vie și măreață rămâne-vei mereu.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/nicolae-

https://blog.revistaderecenzii.com

Ne coborîm în jos, de spre muncele către Craieva. La dreapta, o foarte frumoasă biserică de sat cu mai multe turnuri. În îmbinarea de colori a lor se vede același gust care a creat haina de la țară.

Dealurile sânt acoperite de ceața prafului răscolit de vânt. Stația de încrucișare de la Filiaș. Se întunecă.

Craiova văzută noaptea la sosire. Ce e vrednic de laudă, e pavagiul solid și bine întreținut, strada larg tăiată. Casele nu se potrivesc între ele, ca de obiceiu la noi, — unde orașele se desvoltă din sat, care, acesta, are bordeiele sau căsuțele țăranilor, cârciuma neîngrijită a Evreului sau a Grecului și falnicele curți boierești ale proprietarului, pe lângă care se adaugă la oraș splendoarea clădirilor publice înălțate sus și încăpător din adevărata nevoie sau și din risipa împrumuturilor și setea de a părea. Deci, și aici, biete căsuțe locuite, vile nelocuite (lumea e încă la băi), grilajuri de fier, garduri care cad, cârciume cufundate în pământ; un admirabil Palat Administrativ, mai impunător ca aparență, dacă nu ca soliditate, decât cutare palat princiar străin (ca să nu-l compar cu modesta căsuță albă a reginei Wilhelmina din Haga).

https://blog.revistaderecenzii.com

Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuțe, scurt la stat, smolit la față, cu capul pleș, mergând cu pas rar, încet și gânditor, răspunzând îndesat „sluga dumitale” cui nu-l trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-și găsea omul cu care să stea de vorbă, făcând lungi popasuri prin aleiele ascunse ale grădinilor publice din Iași, câte cu o carte în mână, tresărind la cântecul păserelelor și oprindu-se cu mirare lângă moșinoaiele de furnici, pe care le numea el „republici înțelepte”, dezmerdând iarba și florile câmpului, icoane ale vieții omenești, pe care le uda câte c-o lacrimă fierbinte din ochii săi și apoi, cuprins de foame și obosit de osteneală și gândire, își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă.

https://blog.revistaderecenzii.com

În micul port cosmopolit de la gura Dunării se obișnuiește, ca și în marile centre americane, să se numească străzile cu numere. Patru străzi nesfârșite taie în lung îngusta limbă de nisip care desparte fluviul de baltă. O fășie de pământ între două mări. De o parte oglinda argintie a Mării Negre, din care soarele se ridică, de altă parte pânza aurie a mării stufului din Deltă, în care soarele se culcă. Împărăția largă a sângeroșilor țânțari statornici și leagănul strâmt al lacomelor lăcuste călătoare.

https://blog.revistaderecenzii.com

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești;De când se scria musca pe părete,Mai mincinos cine nu crede.

https://blog.revistaderecenzii.com

O întâmplare cu miez

Colo-n Codrul Legănat
Ce-am văzut, m-am minunat.
Cum stătea la vânătoare
Moșul Costea, la cătare.
I-a picat o căprioară
Și a tras; moartea, haina
A cam secerat jivină.
Lângă căprioara-stană,
Iedișorul în poiană
Țopăia buimac, zbierând
Dulce-dulce și blând-blând,
Cu ochii umezi ca o scaldă
Tot ghiontea, părea că plânge
Tot ghiontea în blană caldă,
Botul și-a umplut de sânge
Și s-a șters și-a strănutat
Inima mi-a sfârtecat –
Și în Codrul Legănat
Ce-am văzut, m-am minunat.
De când Costea apucatul,
Nu l-a-nduioșat vântul…
Acum flinta a lepădat-o,
A gemut ca apucat
Și de capra împușcată
Cătinel s-apropiat.
Iedulețul tremurând,
A fugit, părea plângând,
Și-am văzut cu-adevărat
Cum moșneagu-a lăcrimat.

https://blog.revistaderecenzii.com

Din fumul de tutun, aureole
Se închegau deasupra capetelor noastre,
Un orator de la tribună ne privea
Pe noi, martorii marilor răbdări.
Eram pe punctul de a adormi
Iar el vorbea tot mai patetic despre sine.
-Eu, care-o viață întreagă-am suferit,
Eu, care m-am zbătut neștiutor
Dar totdeauna am visat aceste zile,
Eu, care astăzi nici nu pot să dorm
Gândindu-mă la lupta clasei noastre,
Eu, care chiar și sângele mi-aș da
De-ar fi nevoie! (Poate n-o să fie)…