https://blog.revistaderecenzii.com/

E dat acestui trist norod
Și oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare !

https://blog.revistaderecenzii.com/

Al zilei serafim cândva
În nopții s-o preface,
Dar și acestea va zbura
Precum un vis visat în pace.

Azurul și a ai mamei sâni
Ne sunt hotare, pământește.
În ele liniștea – furtuni,
Furtuna – liniști prevestește.

E doar o lege pe pământ,
Pentru-nțelept, copil, fecioară.
De ce mânia Celui Sfânt,
Păgân vișând-o, te-nfioară?



Traducerea Emil Iordache.
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cînd zarva zilei se preface-n şoapte,
       Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,
Şi-aşterne umbra străvezia noapte,
       Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea şi chinul,
       Şi ceasurile picură-n tăcere:
În nemişcarea nopţii simt veninul
       Mustrărilor arzînd pîn’la durere.
În cugetul meu trist, noiam de vise,
       Sfîşietoare gînduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
       Rostogolindu-şi gheamul nesfîrşit.
Şi recitindu-mi viaţa mea în silă
       Blestem şi mă cutremur, plîng amar,
Dar rîndurile triste de pe filă
       Răsar prin pînza lacrimilor iar.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/aleksandr-puskin-amintire-poezie-id-3855/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Luna înfige în mare
un corn prelung de lumină.

Unicorn verde și gri,
cutremurat și oxtatic.
Cerul plutește-n văzduh
ca o imensă floare de lotus.

(O, doar tu, străbătând
ultima nopții-ncăpere!)

Traducere Teodor Balș

Sursa: http://poetii-nostri.ro/federico-garcia-lorca-a-doua-aniversare-poezie-id-16099/

https://blog.revistaderecenzii.com/

A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveșmântă.

O vrajă și albă ș-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă. –
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă.

Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopții sublimă măiastră.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_privighetoarei_%C3%AEntre_roze

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mari roze bogate și grele
Abia mai pot capul să-și țină
De luxul ce poartă pe ele,
Scăldate-n albastra lumină.

Miresme plutesc prin grădină,
Iar roua deșiră mărgele
Pe roze bogate și grele,
Ce-abia mai pot capul să-și țină.

Avântul simțirilor mele
Mă duce-ntr-o sferă senină
De ceața lumeștilor rele,
În care, pe frunte-mi se-nclină
Mari roze bogate și grele.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_marilor_roze

https://blog.revistaderecenzii.com/

De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur
E beat și cerescul azur,
Și zâzâie, beată, albina.

Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur. –
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.

Dar iată… — A mea nu e vina… –
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, așteptându-mi regina… –
De roze e beată grădina.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_beat_de_roze

https://blog.revistaderecenzii.com/

Aud cum cântă America, îi ascult feluritele cântări,
Ale mecanicilor, fiecare cu glasu-i voios şi puternic, precum se cuvine,
Pe dulgher îl aud cum mai cântă geluind şi cioplind,
Pe zidar, când la lucru purcede şi când lucrul e gata,
Barcagiul, când trage la vâsle şi, sus pe vapor, marinarul,
Îl aud pe cizmarul ce cântă la banc, ghemuit, pălărierul
cum cântă lucrând în picioare, glasul tăietorului de lemne, al flăcăului de la coarnele plugului, în zori de ziuă, la amiază când stă, sau la căderea serii,
Cântecul dulce al mamei, al tinerei neveste robotind, cântecul fetei când ţese, ori spală la râu,
Un cântec al fiecărui şi al fiecărei, pentru că este al său,
cântări fără seamăn pe lume,
Ziua, cu-ale zilei-iar seara un cântec robust, inimos, când băieţii
Glasul melodios, bărbătesc, şi-l încearcă.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/walt-whitman-aud-cum-canta-america-poezie-id-20906/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,
Se surpă rozele grămadă,
Sau întocmesc câte-o cascadă
Pe vreo alee mai retrasă.

Parfumul lor purtat în stradă,
Întinde-a lui subțire plasă…
Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,
Se surpă rozele grămadă.

De-oricâte stavili nu le pasă
Sunt un torent, sunt o cascadă,
Ce-n voia soarelui se lasă,
Dar ce, de cum sfârșesc să cadă,
Reurcă-n pomi, zâmbesc pe casă.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_cascadelor_de_roze

https://blog.revistaderecenzii.com/

Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aș vrea obștescul adăpost
Să-mi fie la un colț de drum.

Știu al vieții mele rost
Simțirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.

Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost;…
Dar am trăit, nu prea știu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_rozelor_de_azi_%C8%99i_de_ieri