https://blog.revistaderecenzii.com/

Niște babe-și țin sub fereastră soborul.
Liniștea-i dumicată de foanfa lor răgușeală.
De pe-un butuc mărgelatele muște-și iau zborul
Și-n pădurea unui pieptar dau toate năvală.
Babele par spre-o cernită dumbravă să cate,
Unde pâlpâie feștilele unor fulgere rare.
Își sumeț poalele sucnelor învârstate
Și clipesc din roasele gene a-ngândurare.
”Se-ntoarce de ploaie, sunt de părere, vorbă nu-ncape,
Cerul e fumegos cum nu i-i felul să fie
Și azi dimineață se vedea pe
Blide ceva ca o mâzgă acrie,
Iar laptele nu degeaba s-a sărbezit în șiștare
Și doniți în pivniță, mai-mai să se strice,
Și puicile cârâie altfel prin coticare,
Gândești că abia mai răsuflă bietele pe gârlice”.
Bătrânele mai pomenesc și de sfântul
Care-mi mână caii prin înalta tărie,
În timp ce prin văzduhul aburos vântul
Aduce izul reavăn al ploii ce va să vie.

(1915)

Traducere Ioanichie Olteanu

Sursa: http://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-babele-poezie-id-16674/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanțul de brațe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.

Un crin se usucă și-n laturi s-abate
Când ziua e rece și cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;

Așa făr’ de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Și astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.

Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.

Amară e moartea când omul e june,
Și ziua-i frumoasă, și traiul e lin,
Când pasărea cântă, când florile spune
Că viața e dulce și n-are suspin!

Să moară bătrânul ce fruntea înclină,
Ce plânge trecutul de ani obosit;
Să moară și robul ce-n lanțuri suspină,
Să moară tot omul cu suflet zdrobit!

Iar eu ca o floare ce naște când plouă
Creșteam, pe cunună să am dezmierdări,
Și mie amorul cu buze de rouă
Cu inimă dulce îmi dă sărutări.

Ca frunza ce cade pe toamnă când ninge
Suflată de vânturi aici pe pământ,
Ah! juna mea viață acuma se stinge
Și anii mei tineri apun în mormânt!

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/O_fat%C4%83_t%C3%A2n%C4%83r%C4%83_pe_patul_mor%C8%9Bii

https://blog.revistaderecenzii.com/

Subt pomii scriși cu frunză rară,
unde stăturăm, eu și tu,
zării prin joc de primăvară
cum umbra sânilor căzu.

O nerăbdare mă pătrunde,
să văd, prin lunile de foc,
ce fructe calde și rotunde
cresc să-mplinească vis și loc.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Iţi aminteşti de anul de răscruce?
De-atâttea ori a despărţire
un ceas de cumpănă ne încerca.
Nu fiindcă-am fi voit,
ci fiindcă-aşa ni se cerea.
De fiecare dat’ un lucru rar,
o rară întâmplare ne oprea.
Pe ţărmul de nisip umblam
şi-n urma-adânca ce-o lăsam
tăcută apa mării izvora.

îţi aminteşti? De fiecare dat’
un lucru rar,
o rară întâmplare ne oprea.
Corabia se cufunda puţin sub greutate,
când luna cobora pe ea.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/lucian-blaga-an-de-rascruce-poezie-id-7088/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Și te urăsc cu-nverșunare
Și cu atâta dușmănie
Încât eu dac-aș fi în stare
Nenorocire ți-aș da ție.

Iubirea-mi plină de căldură
S-o pot din calea vremii-ntoarce
Ar stinge-abia cumplita ură
Ce azi în sufletul meu zace.

Și când mi-aduc de tine-aminte
Mă îngrozesc de-a mea simțire …
Poate chiar sufletul mă minte
Și ura nu-i decât iubire!

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/%C8%98i_te_ur%C4%83sc…

https://blog.revistaderecenzii.com/

Botezarea pisicilor e o afacere dificilă,
Nu-i doar, aşa, în vacanţă, una din glume;
Mă veţi crede dintâi, desigur, smintilă,
De-aş spune că pisicii îi trebuie DIFERITE TREI NUME.
Primul, pentru uzul familiei, potrivit rânduielii,
Precum Peter, Augustus, Alonso sau cum e
Victor sau Jonathan, George sau Bill Bailey –
Toţi şi-ar dori – de purtat – aşa nume.
Sunt şi nume un pic mai bizare, cu son de şerbet,
De bărbaţi şi de dame de lume:
Precum Platon, Electra, Demeter, Ahmet –
Căci toţi şi-ar dori – de purtat – aşa nume.
Dar, vă spun, pisicii îi trebuie un nume particular,
Dintre cele ciudate şi fine,
Altfel cum şi-ar mai ţine coada perpendicular,
Şi-ar înfoia mustaţa şi ar fi mândră de sine?
Ei, nume dintr-astea pot să vă dau cu duzina,
Ca Munkustrap, Quajo sau Coricopat,
Precum Jellylorum sau Bombalurina –
Nume ce rar vreun cotoi le-a purtat.
Dar peste toate-i un nume lăsat la urmă taman,
Iar numele acela în veci nu-l veţi ghici;
Un nume pe care nu-l află nici un studiu uman,
Doar MOTANUL SINGUR ÎL ŞTIE şi nu-l va dezvălui.
Când zăriţi vreo pisică pierdută în meditaţie
Să ştiţi că motivul e acelaşi mereu şi anume:
Mintea sa e cufundată-n sacra contemplaţie
A gândului la gândul la gândul la propriu-i nume:
Inefabilul efabil
Efaninefabil
Adâncul, de necercetat, singularul său nume.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/t.s.-eliot-numele-pisicilor-poezie-id-6841/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Vorba ta e simplă maestre,
nu însă a acelora care vorbesc despre tine.
Înţeleg glasul stelelor tale şi tăcerea pomilor tăi.
Ştiu că inima ar vrea să mi se deschidă ca o floare;
că viaţa mi s-a adăpat la un izvor tainic.
Asemenea unor păsări din ţara solitară a zăpezii,
ademenite de căldura primăverii,
zboară cântecele tale în jurul inimii mele,
vrând să-şi facă în ea cuiburile;
iar eu sunt mulţumit în aşteptarea anotimpului vesel.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/rabindranath-tagore-15–vorba-ta-e-simpla-maestre-poezie-id-17184/

https://blog.revistaderecenzii.com/

În piaţa împărţită-n peluze verzi, scuar
În care, cu măsură, copaci şi flori îmbie,
Greu respirînd zăduful, burghezii iar şi iar,
Joi seara, îşi tot poartă pizmaşa lor prostie.

– În mijlocul grădinii îşi clatină-ntr-un vals
Orchestra militară chipiele senine :
– În faţă-s filistinii cu aerul lor fals ;
Notarul de vrelocuri cu monogramă plin e.

Stridenţe, cu lornioane, vechi rentieri decid:
Îşi trag slujbaşii, puhavi grăsunele lor dame
Şi-ndată după ele, oficiind drept ghid,
Vin cele cu volane ca rupte din reclame ;

Pe bănci vopsite-n verde pensionari băcani,
În timp ce cu bastoaane nisipul îl tot scurmă,
În grupuri, gravi, tratate dezbat, apoi în bani
Fac estimări şi iară încep : “Pînă la urmă!…”.

Cu fese revărsate pe bancă un burghez,
Şi cu lucioase nasturi pe burta sa flamandă,
Îşi savurează pipa, din care fire ies,
Tutun cu-aromă fin㠖 doar ştiţi : de contrabandă ! –

Rînjind vin haimanale pe verdele gazon ;
Mai galeşe-n privire la sunet de tromboane,
Fumînd suave roze, prunci mîngîie cazon,
Pe doici să le seducă, naivele cătane…

– Şi iată-mă, zănatic ca un student, mă ţin
Pe sub castani verzi după prea sprintenele fete,
Iar ele îşi adu seama şi,-n rîs ca din senin
Pufnind, priviri aruncă spre mine, indiscrete.

Nimic nu spun : le caut cu ochii dalbul gît
Pe sub nebuneşti şuviţe, iar gîndul mi se surpă
Sub gingaşe podoabe şi sub corsaje, cît
Să prind divinul spate şi-a umerilor curbă.

Pantofii într-o clipă, ciorapii-apoi le scot…
– Ars de plăcute febre, le reconstitui trupul.
Îşi tot vorbesc în şoaptă şi nostim mă socot…
– Simt cum îmi vin pe buze săruturi fără scrupul.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/arthur-rimbaud-cu-muzica-poezie-id-7514/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Imitație dupre Petrarca
(Lieti fiori…)

Ferice flori și ierburi tinerele,
Ce primblând vă-atinge multe oare
Pasul cel lin frumoasei doamne mele,
În voi tipărind urmele ușoare!

Câmpie ce-asculți dulce-i cuvințele,
O vioară de amor mirositoare,
Păduri anuoase, ce cu verzi umbrele
Faceți plăcute ascunsuri și răcoare.

Limpede apă, dintre munți născută,
Ce ochii uzi și blânde a sale fețe,
Care cu a lor grație te-mprumută,

De voi ferice despre-a ei frumˇsețe!
Nu-i stâncă ce diuoasă amu făcută
De-a arde l-al meu foc să nu s-învețe.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Laura_(lieti_fiori…)

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pierduți în mulțime, stăteau întâmplător
în lumina din vitrina unei tutungerii.
Privirile când li se întâlniră,
dorința trupurilor, ilicită,
s-a-ntrezarit timid, șovăitor.
Vreo doi-trei pași ușor neliniștiți –
și-apoi un zâmbet și un semn discret.

Odată singuri însă în trăsură…
apropierea trupurilor, senzuală;
mâinile-mpreunate; buzele-mpreunate.

Traducere Elena Lazăr

Sursa: http://poetii-nostri.ro/konstantinos-kavafis-vitrina-tutungeriei-poezie-id-35094/