https://blog.revistaderecenzii.com
Când ai să fii silită să mă abandonezi,
Chiar de-ai să simţi în suflet, neîncetat, iubire,
Nici când mă vei lăsa, să nu mă întristezi
Şi nici să nu-mi vorbeşti de-a noastră despărţire!
Aş vrea chiar din ajun, când soarele-o apune,
Să sorb minutul ultim în dezmierdări prelungi,
Iar ceasul despărţirii, fatal, când va să sune,
O cupă cu otravă tu să-mi întinzi atunci.
https://blog.revistaderecenzii.com
Fug și umblă mulți prin pădurea verde
Soarele e chiar înspre asfințire,
Raza-i ultimă, rose colorează
Pre cel vârf de deal, pe cea creangă verde.
https://blog.revistaderecenzii.com
Doar te-am văzut şi-ndată m-am şi aprins la faţă
Cătând o cunoştinţă-n privirile-ţi străine;
Împurpurarea ta s-a şi răsfrânt în mine
Ca roza care pieptu-şi deschide-n dimineaţă.
Doar ai cântat – şi plânsul un văl mi-a pus privirii,
Căci inima-mi fusese de glasul tău mişcată;
Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.
https://blog.revistaderecenzii.com
Sfărâmă soarele scântei.
O șoaptă galbenă, din tei,
a curs pomană sub tulpini.
Prin auritele alei,
pe lângă lațul uns cu clei,
sticleți pestriți nuntesc în spini.
Răsună surlele oștirii.
De toamnă, cerul s-a mărit
cu zarea ce s-a desfrunzit.
Pe câmpuri sângerează știrii
și moare grâul încolțit.
Aștept să vie vântul iară,
să culce frunzele în seară.
Aprind măgarii ochi de foc,
dulăii dau străini să latre,
la jarul tremurat de șatre
și la al lunii palid joc.
Trec vânătorii după haită,
în iarba neagră să se-ascunză.
Departe, apele se vaită.
Trecu o zi, cum cade-o frunză.
Sursa: https://poetii-nostri.ro/
https://blog.revistaderecenzii.com
Condrumeţilor mei din călătoria prin Crimeea
Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeaţă.
Trăsura pare-o luntre săltată pe un val
De pajişti fără margini ce bat, foşnind, la mal,
De insule – atoluri cu flori şi iarbă creaţă.
Amurg… Nu-i nici cărare, în zare – nici un deal,
Zadarnic cat pe ceruri o stea drept călăuză.
Ce luciu-i colo-n nouri ca un cărbune-n spuză?
În Akkerman, pe Nistru, sclipeşte farul pal…
E linişte… Să-oprim, dar… Un fluture aud
Zbătându-se în iarbă, de roua rece ud,
Mişcând pe nesimţite tulpinile plăpânde;
Alunecă un şarpe… E-atâta pace-acum
C-aş auzi din ţărnă chiar vocea ei chemândă…
Dar mână! Cin`să cheme? Nu-i nimeni noaptea-n drum…
Adăugat de: Gerra Orivera
traducere de: Miron Radu Paraschivescu
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe-ntinse bălării, la nesfârşit
Vuieşte vântul de noiembre!
Pe bălării, la nesfârşit,
Vântu-a venit.
Se frânge-n ramuri, se sfâşie
Din burg în burg, în vijelie,
Vântul vui,
Vântul sălbatic de noiembre!
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe înălţimile de la Turkankut
Vântul de-abia atinge-a catargului vântrea;
Lin, unda clară, pieptul a prins să şi-l ridice
Ca tânăra mireasă purtată-n vis ferice,
Când, de-un suspin trezită, în somn iar va cădea.
Iar pînzele, ca steaguri la cap de bătălie,
Mai picotesc în vârfuri; uşor de tot împinsă,
Corabia se-nclină, în lanţuri parcă prinsă;
Matrozii dorm; drumeţii sunt plini de veselie.
https://blog.revistaderecenzii.com
La masă! Ce-ntârzii?
Ies şobolanii iară.
Slănina e-n felii
Pe pâinea de secară.
Să stăm alăturaţi
Pe banca scârţâindă,
https://blog.revistaderecenzii.com
Cireșul s-a urcat, s-a încolătăcit împrejurul lui, apoi s-a desfăcut, firav și grațios ca o baledstă, și și-a dansat florile roze, și-a lungit un braț în vârf cu două petale tremurând apropiat ca aripele unei vrăbii, care s-au rezimat ușurel pe una din ferestrele clasei a șasea de fete.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
De-mi spui: «Să-mi pieri din faţă!… » eu te ascult îndată,
«Din inimă să-mi pieri!…» te-ascult, dacă-mi vei spune:
«Să pieri din gândul meu!… » Aceasta niciodată!
Memoria, nici eu, nici tu, n-o vom supune.
Cu cât mai lungă-i umbra când de departe vine,
Şi tot mai larg e cerul îndoliat ce-l lasă.
La fel, cu cât făptura mi-o-ndepărtez de tine
Ea-ţi prinde amintirea-ntr-o pânză şi mai deasă.