La urma urmelor… de Liviu Rebreanu

https://blog.revistaderecenzii.com

Ignat Pascu, directorul proprietății, își smulse, deodată nasul din dosar, parcă i-ar fi căzut în creștetul capului un strop de apă în clocot.

— Dorina! murmură dânsul, trăgând cu urechea. Ce caută nevasta mea la Faranga?

Faranga, divorțat, bogat și încă în floarea vârstei, era directorul embaticurilor și făcuse curte Dorinei până deunăzi, când Pascu i-a prins mai-mai asupra faptului, dar i-a iertat, fiindcă se. Ferea de scandaluri și, ca om cu socoteală, n-a vrut să-și strice liniștea și casa din pricina unui prieten necinstit… Și totuși, acuma auzea limpede glasul Dorinei în biuroul embaticurilor, despărțit numai printr-o ușă condamnată de cabinetul directorului proprietății.

Continuă să citești

Omul mic și oamenii mari de Liviu Rebreanu

https://blog.revistaderecenzii.com

— Ia seama, Popescule, zise șeful circumscripției, un om cât o prăjină, cu nasul ascuțit și cu mustățile mânioase, că ești de serviciu! Ții minte ordinul domnului prefect?… Ori l-ai uitat?… La ora unu toate localurile de noapte vor fi închise… La unu, toate!… Ia seama, va să zică…

— Am înțeles, don șef! răspunse subcomisarul militărește, adăogând apoi mai familiar: Puteți dormi liniștit, că doar sunt polițist vechi și mă cunoașteți…

Continuă să citești

Același fluviu de viață – Rabindranath Tagore

https://blog.revistaderecenzii.com

Același fluviu de viață care aleargă prin arterele mele
ziua și noaptea
curge prin lume și dansează în pulsații ritmate.

Este aceeași viață care-și învolbură prin pulberea
pământului bucuria în nenumărate fire de iarbă
și izbucnește în pătimașe valuri de frunze și flori.

Continuă să citești