https://blog.revistaderecenzii.com

Imperiul otoman suferă și el astăzi, pentru a doua oară, de febra constituțională parlamentară. Este un caz de recidivă. Primul acces, mai ușor, l-a avut, precum se știe, în ajunul războiului cu rușii și românii la sfârșitul anului 1876, când celebrul Midhat-pașa, în calitate de mare vizir, a proclamat o constituție otomană, cu regim parlamentar, suspendată peste puțină vreme de M.S. Sultanul.

Printre niște hârtii vechi, am găsit acuma un exemplar dintr-o foaie obscură ce apărea, în 1877, la București, în limba bulgară, conținând mai multe documente privitoare la activitatea primului parlament otoman.

https://blog.revistaderecenzii.com

Oarecând un cântăreț
   Atât să ținea măreț,
Cât gândea în sine el
   Că-ntrece pe Cucuzel.
În biserici când cânta
   La toți de rând să uita,
Să vază care obraz

https://blog.revistaderecenzii.com

Nastratin Hogea-n grădină castraveţi mai mulţi făcând
Şi dintr-înşii pe parale unul-altuia vânzând,
Cu banii strânşi merse-ndată ş-îşi cumpără un magar,
Gata, la cap un căpăstru şi în spate un samar;
Îl lău, merse-n pădure, tăie lemne,-l încărcă,
Ş-încet-încet după dânsul către casa lui plecă;
Când sosi la un râu mare şi să-l treacă trebuind,
L-a dat alături cu puntea, Hogea căpăstrul ţiind;
Magarul din întâmplare în apă se-mpiedică
Şi neputând să se scoale, s-afundă şi se-necă;
Nastratin Hogea lăsându-l fără a se turbura,
Zise: – Cum se vede treaba, ursita asta-ţi era,
Unde era castraveţii în apă a se-nnăcri
Pe tine-n locul acelor râul te acoperi;
Aşadar or castraveţii, or banii din ei luaţi
Sunt ursiţi, precum se vede,-n apă a fi înecaţi.

https://blog.revistaderecenzii.com

Vorbeam zilele trecute mai mulți prieteni despre felurile de petreceri în nopțile lungi de iarnă, și, se-nțelege, fiecare, după vârstă și temperament, avea deosebită predilecție.

Unuia i se părea că o bună serată la teatru, urmată de un souper fin, într-un salon luminat și parfumat, cu prieteni ușuratici de ambe-sexe e cea mai delicată petrecere în aceste lungi nopți. Glumele acelea ale damelor și râsetele și șampania…

https://blog.revistaderecenzii.com

Era, demult, o fată frumoasă și bălaie,
ca luna luminată, ca luna în văpaie,
copilă-mpărătească cu părul spic de aur
într-un castel închisă, furată de-un balaur!

https://blog.revistaderecenzii.com

Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat,
Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat;
Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga,
Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga;
Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos,
Îl puseră şi pe dânsul în colţul mesii de jos.

https://blog.revistaderecenzii.com

Roșie, înverzirea, dovedind pripirea, întârzie;
zarzări timpurii îți sorcovesc flori de hârtie;
arătura nezvântată lipicește, tencuind noroaie;
peste câmpuri fumegă înecăciune acră de gunoaie;
sâcâie un anost cântec, aciuind descântec monoton,
din cești albe, de cafea, pe crăcănații stâlpi de telefon.

https://blog.revistaderecenzii.com

Plutesc sângerate…
frunze, ca inimi, mâini și săgeți…
Adâncurile bolborosesc tulburate,
luntrea-și vâră botul, sprijinit pe lopeți.

https://blog.revistaderecenzii.com

Mișcat, porni iarăși la deal, pe drumul pe care venise, cu impresia că-l urca pentru cea din urmă oară, drum călcat cu atâtea bătăi de inimă; tristețea despărțirii – a oricărei despărțiri îl copleși. Burnița ușor; mohorât, Eminescu își scutură stropii. Plecă fără să o vadă; destinul îl urmărise și de data asta. Străbătu din nou Sărăria și se afundă în Valea Plângerii ca într-o hrubă; bădia Ionică nu era acasă; se puse deci să-și strângă în liniște cărțile și să-și lege boarfele de om fără noroc. Peste vreo jumătate de ceas se auzi zgomotul surd al unei trăsuri, când hurducată printre pietre, când împotmolită în noroaie; lătratul câinilor răsculase mahalaua; o trăsură prin Țicău nu era lucru prea obișnuit. Auzind glasuri de oameni și horhăială pe la portița gardului, ieși să vadă ce-i:

https://blog.revistaderecenzii.com

Îmbucătura mare să-nghiţi
Şi vorba mare să nu o zici.
Deşi
Îmbucătura cea mare
Se înghite cu-necare.
Căci