https://blog.revistaderecenzii.com

În zilele când iarna-ngheaţă
Grădini şi burguri, când, prea pline,
Mizeriile citadine
Ies în câmpia fără viaţă,
Ieşiţi din minţi par cerşetorii.

https://blog.revistaderecenzii.com

Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?

https://blog.revistaderecenzii.com

Chiar dacă sunt cu gura mare
Florentine, venețiene,
Și nu puțin clevetitoare
Le știm că sunt de multă vreme,
Chiar de-s lombarde sau râmlene,
Ori genevoze mai precis
Piemonteze, savoaiene
Nu dau din clonț ca la Paris.

https://blog.revistaderecenzii.com

Cine-i tare şi mare,
Dar minte nu prea are,
Nu-i bine, cât de bun la inimă să fie.
Pe elefant l-au pus în codri la domnie,
Şi de pe neam ei toţi,
De la străbunii săi până la strănepoţi,
Au îndestulă minte;

https://blog.revistaderecenzii.com

lui Ion U. Soricu

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…

https://blog.revistaderecenzii.com

”Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”

Doamne al meu, doamne drept,
Nu ești cel uitat în cer,
Ci nădejdea mea din piept,
În suflet mi odihnești etern.

Nu ești cel spre care noaptea
Își pierd, monahi și clerici,
Nici cel ars de lumânarea,
Fiarelor de prin biserici,

https://blog.revistaderecenzii.com

Tot era degenerație și amorțeală în ceea ce se atinge de numele de român și patrie, până să nu vie răposatul întru fericire Gheorghe Lazăr în țara noastră. Limba începuse a se corci și a se strica de tot: în sfintele biserici preoții și cântăreții aveau drept fală a face sfânta slujbă într-o limbă necunoscută de dânșii, și prin urmare schimonosită în gura lor nedeprinsă cu dânsa; cântările de slujba sfintei liturghii se tipăreau într-o bucoavnă cu literele slavone în limba grecească; preoții de la mahalale, cum și chiar cei de prin sate, ca să imite pe cei de prin târg, îi vedeai îngâmfându-se cântând:Aghios ofteosAcsion estinOs aliftosș.c.l.;

https://blog.revistaderecenzii.com

prietenilor săi

Fiți milostivi cu mine, fiți mai buni,
măcar atât să faceți , frați de ceată!
În hrubă zac, nu sub frunziș de-aluni,
în locul de surghiun în care, iată,
vru Dumnezeu ca soarta să mă bată.
Ibovnici, târfe, ghiuji și tinerei,
dănțași, zbanghii cu streche de viței,
iuți ca săgeata, sprinteni cum e acul,
scoțând din gâtiți zvon de clopoței,
aci-l lăsați voi, pe Villon, săracul?

https://blog.revistaderecenzii.com

Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi-ţi răsfiră-n soare, şi-ţi răsfiră-n vânt
Paginile-n care, peste-albastru-ţi cânt,
Şi-a cernut tăcerea pulberea-i cernită…

Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi mă-nvaţă iarăşi cântul bunei veşti,
Să mi-l cânt, cum cântă florile-n fereşti,
Oglindită-n geamul larg deschis în soare…

Dorul meu,
În suflet mi-a crescut o floare!
Apăr-o de vânturi şi dă-mi viers s-o cânt…

Dorul meu,
În geamul larg deschis în vânt
Cântă astăzi viaţa, cântă-nfiorată,
Cald ca nicăieri, sfânt ca niciodată!
Sursa: https://poetii-nostri.ro/

https://blog.revistaderecenzii.com

O mare blândă mă-nconjoară
Și sufletu-mi se scaldă-n ea
Doar pasărea demult trecea
Zburând, și-acum șl omul zboară.