https://blog.revistaderecenzii.com/

Despre îmbrăţişări (III)

Cu siguranţă că aşa cum ne este foame de hrană, ne este câteodată „foame” de iubire, avem nevoie de o porţie de compasiune, afecţiune, de un strop de căldură sufletească – iar cel mai simplu remediu ar fi o îmbrăţişare…dar…

V-aţi pus vreodată întrebarea: eu câte îmbrăţişări ofer şi primesc pe zi, sau într-o săptămână? În ce măsură mă hrănesc sau mă privez de acest medicament miraculos pentru suflet şi corp? Din ce motive ceva atât de simplu şi benefic a devenit ceva destul de rar?

https://blog.revistaderecenzii.com/

„Vremurile”  trăite în… prezent

            Am luat cunoștință cu surprindere, din presă, despre opinia d-lui Csaba Asztalos cu privire la decizia forurilor în drept de a fi fost reprogramată partida de fotbal dintre echipele Sepsi Sf. Gheorghe – FCU Craiova 1948.

            Menționez că aceasta nu este o problemă care privește doar sportul românesc, în speță fotbalul, ci una de mare amploare care privește întreaga societate, cu atât mai mult cu cât meciul va fi rejucat pe 16 martie, a doua zi după ce spiritele vor fi fost deja încinse de la discursurile personalităților maghiare, de Ziua Națională a Ungariei.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Paștele, un cuvânt sacru în viața oricărui creștin, este una din marile sărbători ale omenirii, însemnând triumful vieții asupra morții, al luminii asupra întunericului, al izbăvirii și se crede că este specific numai oamenilor.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Despre îmbrăţişări (II)

Cu siguranţă că aşa cum ne este foame de hrană, ne este câteodată „foame” de iubire, avem nevoie de o porţie de compasiune, afecţiune, de un strop de căldură sufletească – iar cel mai simplu remediu ar fi o îmbrăţişare…dar…

V-aţi pus vreodată întrebarea: eu câte îmbrăţişări ofer şi primesc pe zi, sau într-o săptămână? În ce măsură mă hrănesc sau mă privez de acest medicament miraculos pentru suflet şi corp? Din ce motive ceva atât de simplu şi benefic a devenit ceva destul de rar?

https://blog.revistaderecenzii.com/

Vremuri au trecut, vremuri au venit, cu bune și cu rele, multe s-au schimbat, dar el, mărțișorul, a supraviețuit, aducând cu el bucuria venirii primăverii, a prospețimii, a revigorării, a învingerii binelui de către rău, a morții de către viață.

Milenii de existență l-au diversificat, dar l-au lăsat același în  esența lui.

I-au rămas neschimbate componența, o amuletă prevăzută cu un șnur,  în general, în culori de alb și roșu,  și semnificațiile.

S-au schimbat materialele din care este confecționat, formele pe care la ia și felul și timpul în care este purtat.

https://blog.revistaderecenzii.com/

 Despre îmbrăţişări (I)

Puţini ştiu că data de 21 ianuarie este declarată „Ziua îmbrăţişărilor”. Ideea în sine mi se pare atât frumoasă, cât şi un serios semnal de alarmă… Adică chiar avem nevoie de a ni se reaminti de un gest atât de simplu şi uman? Sau trebuie să celebrăm ceva ce ar trebui să fie la fel de normal ca băutul apei?

https://blog.revistaderecenzii.com/

Muzica este probabil cea mai veche şi fidelă prietenă a mea, care întotdeauna mi-a fost alături la bine şi la greu. Mi-a dat putere, inspiraţie, m-a educat şi m-a făcut să visez, m-a transportat în lumi imaginare sau reale, mi-a spus poveşti şi m-a făcut să dansez, să mă bucur de viaţă şi de oamenii din jurul meu.

https://blog.revistaderecenzii.com/

                   Sc. a VI-a: – În camera 307 a Vilei Păltiniș din Sinaia; – Paul, Octav, Elian.(A doua zi de la sosirea în stațiune)

            – PAUL: Cum ai găsit atât de repede o femeie atât de frumoasă, domne Octav?

https://blog.revistaderecenzii.com/

Odată cu 14 februarie, românii au parte de o perioadă cumva controversată, percepută în moduri diferite. Doamnele şi domnişoarele consideră zilele de Sf.Valentin, Dragobete, 1 şi 8 martie ca fiind ocazia anuală pentru a primi şi a oferi semne de dragoste şi apreciere.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Gândindu-mă la persoanele providenţiale mie – indiferent dacă au avut o prezenţă punctuală sau una mai îndelungată în viaţa mea – realizez că de foarte puţine ori am reuşit să le mulţumesc, să le arăt aprecierea şi recunoştinţa mea pe măsura ajutorului primit.

Mă refer mai ales la acele momente şi persoane cheie care apar şi dispar mai înainte să te dezmeticeşti, în experienţe care te tulbură atât de mult, încât îţi este greu să reuşeşti, în acele clipe, să îţi exprimi gratitudinea în toată profunzimea ei. Iar, apoi, acele momente trec, persoanele providenţiale dispar, aşa că, atunci când vrei să le mulţumeşti, constaţi că nu mai ai cui…