Sfântul Drept la propria temniță
De-atâta libertate, cu dezinvoltură,
Zidim – ce lux! – propria închisoare,
Sfântul Drept la propria temniță
De-atâta libertate, cu dezinvoltură,
Zidim – ce lux! – propria închisoare,
IARNĂ GREA, NECAZURI MARI
(Fragment din volumul „În umbra oţetarului” de Ion R. Popa)
Deşi Crăciunul fusese petrecut pe uscat în mare parte a ţării, ba chiar lumea rurală ducea dorul zăpezii pentru a feri semănăturile toamnei de gerul ce era aşteptat, îndată după Bobotează a nins abundent. Stratul de zăpadă anunţat de serviciile meteo nu era deosebit de mare, în sud-vestul ţării abia depăşind şaizeci de centimetri, iar în partea de est vreo patruzeci.
În căutarea Sinelui
Cineva – SUS – cald ne testează
Și-n Sfânta zi de Bobotează…
Neiertătoarea sentință a secundei
– Dacă te vezi asemeni, te rog sfios, mă iartă…
În stâncă ori sub ape, fost-am și eu o Piatră,
Stârnire la supremul Dar
Rosti MOȘUL, martor la mii de minuni:
– Reușit-ați, iată – o ZI – mai buni a fi,
Haute couture!
Până mai ieri, gol, cu frunze pe picioare,
Castanul meu, pudic, se învelea în Soare…