https://blog.revistaderecenzii.com

Cărau comori săpate sub lună și-n secret.
Urcaseră prea lesne în pisc de zaiafet.
Purtau trufașe tuiuri pe creștetul zălud
Și noile blazoane cu încă smalțul crud.

Dădeau porunci cu lene și n-auzeau nimic,
Dar se-auzea în vale o fierbere grăbită
De fier și os și piatră, de scrâșnete de cric,
De nesfârșită muncă, de lume ce se-agită.

În deșucheate dansuri, acest sobor dospea
Ca-n buba unei alte, răsăritene Rome.
Și fluturau lungi valuri în aer, de tafta,
Urzite-n vin, bătute în galeșe arome.

https://blog.revistaderecenzii.com

Aplecându-mă spre după-amieze, îmi arunc plasele triste
spre ochii tăi oceanici.

Acolo, în cea mai înaltă flacără, singurătatea mea se prelungește și arde,
brațele ei rotindu-se ca ale unui om care se îneacă.

Trimit semnale roșii peste ochii tăi absenți
care miros a mare sau a plajă de lângă un far.
Tu păstrezi doar întunericul, femeia mea îndepărtată,
din privirea ta uneori apare coasta groazei.