Deconcertate jucării

Ce fals interpretează Corul
Democrația – în care ura

Continuă să citești →

Bicicleta

Unchiul avea o bicicletă. El era student și numai în vacanțe o stăpânea și manevra și aceasta, foarte rar. Se mai ducea pe șaua ei, într-un loc al tineretului în sat, la „heleșteu”. Fusese lacul unui boier, până în 1947, când lacul a fost secat (de către comuniști) și transformat în teren de fotbal. Prin urmare, bicicleta stătea în posesia bunicului meu patern, care ce să fi făcut cu ea? O ținea încuiată în pătul. Era un Tohan albastru, cu șa tare și coarne învelite în mânere (de cauciuc) negre, striate, pe care, prinzându-le cu pumnii mei mici și ambițioși, mi se părea că sunt pe un cal în formă și zburător.

Continuă să citești →

Dezarmantă temeritate

– De râs, Cosmosul se strică…
Și înarmați muriți de frică?

Continuă să citești →

De Vulturi, în Carpați, e foame…

De la Bruxelles – ce zarvă mare! –
Picat-au Mierle călătoare,

Continuă să citești →

Și lumânările se sting…

Poți să-ți ieși lejer din minți,
De Credință să te lași,

Continuă să citești →

 

Continuă să citești →

Când o revistă de cultură
Un veac – şi hăt! – îşi făcu treaba,

Continuă să citești →

Continuă să citești →

Umorul – dulce libertate

Îţi găseşti în lume locul,
Cum şţii să te …joci cu focul,

Continuă să citești →

Sănătoasa cură cu semințele lucrurilor

Filosofia, azi, ne-nvață
Ce este omul, ce-i o viață:

Continuă să citești →