https://blog.revistaderecenzii.com/
Dacă s-ar face un sondaj despre „Rai”, cred că răspunsurile oamenilor ar arăta care sunt cele mai mari dorinţe ale lor: bani, succes, relaţii împlinite, călătorii, celebritate… Ar fi o listă cu lucruri care să le aducă un maxim de fericire – bref, o viaţă ca în Paradis.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
O asistentă medicală din Australia, Bronnie Ware, a lucrat ani de zile cu vârstnici aflaţi în stadiul terminal. Discutând cu ei, femeia a observat în timp că majoritatea bătrânilor exprimau cam aceleaşi regrete. Aşa că a scris cartea „The Top Five Regrets of the Dying” (tradusă în 27 de limbi), din care aflăm că pentru majoritatea oamenilor întâlniţi de ea, cele mai puternice 5 regrete de la sfârșitul vieții sunt:
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Probabil pentru că sunt născută în octombrie, Toamna este anotimpul meu preferat. Este sezonul cu temperaturi „blânde”, fără extremele verii sau ale iernii, cu zile încă lungi ca durată – chiar dacă ele, treptat, se scurtează – dar, mai ales, este perioada cea mai bogată din an.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Ei bine da, odată cu luna octombrie a venit în acest an şi momentul „schimbării de prefix”, pentru că am împlinit 60 de ani.
Nu sunt genul de persoană care face bilanţuri sau statistici, aşa că nu am nici acum astfel de porniri legate de viaţa mea – dar fără să vreau, privind în urmă, am avut o adevărată revelaţie… Am constatat că încă de la bun început, Dumnezeu a revărsat în mod continuu asupra mea binecuvântări, daruri, oportunităţi.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Pentru că se apropie sfârşitul lunii octombrie, am să mă refer la o scrisoare care circulă pe net, scrisă de un copil în 2022 despre Haloween – sărbătoare care a prins rădăcini (mai mult comerciale aş zice eu) şi în România.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Recent, am cunoscut un băiat de 12 ani care m-a impresionat cu seriozitatea şi setea lui de cunoaştere. Părinţii lui sunt oameni obişnuiţi, de la ţară, fără prea multă şcoală, dar cu mult bun-simţ şi omenie. Interesaţi de educaţia şi dezvoltarea corectă a singurului lor copil, aceşti părinţi s-au asigurat să nu îi lipsească acestuia nimic, fără însă să îl cocoloşească – şi l-au crescut în respect faţă de muncă, şcoală, familie şi societate.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Trăind jumătate de viaţă în comunism iar cealaltă jumătate în societatea care a urmat, am constatat cât de relativă este libertatea, oricare ar fi ea.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova își încântă vizitatorii cu încă una din comorile sale documentare, prezentate în cadrul Expoziției „Luxul dantelei”, organizate de doamna muzeograf Ioana Constantin.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Ca orice copil, am pornit în viaţă acumulând tot felul de frici – induse de cei din jur, de poveştile din cărţi sau chiar de imaginaţia mea debordantă. Pe măsură ce am crescut, am constatat că multe dintre acestea au dispărut, doar pentru a face loc altora noi, specifice fiecărei etape de viaţă.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Viaţa a făcut ca să fiu singurul copil la părinţi. Şi să ne fim aproape mai tot timpul, chiar şi când nu locuiam împreună. Aşa că atunci când am construit casa mea actuală, am prevăzut în proiect o cameră specială pentru bătrîneţile lor. Să fie lângă mine şi să pot avea grijă de ei fără să consum timp şi efort făcând „naveta” la ei acasă.
În acest moment, sunt doi ani şi jumătate de când părinţii mei locuiesc la mine acasă. Mama a are 86 de ani, iar tata împlineşte 90 în acest noiembrie. Chiar dacă cu greutate, amândoi se deplasează prin casă şi grădină, sunt activi, alerţi, ba chiar independenţi pe termen scurt, de câteva zile.
Continuă să citești