FLORENTIN SMARANDACHE: „Eighth International Anthology on Paradoxism” sau paradoximul la maturitate

de Ştefan Vlăduţescu

Florentin Smarandache este întemeietorul paradoxismului. Întâi de toate, este un matematician cu o reputaţie excepţională, are şiruri de numere care-i poartă numele, este fondatorul unei geometrii neeuclidiene, este conducător de doctorat în mai multe universităţi ale lumii: S.U.A., Australia, Indonezia, China etc. Domnia sa este, pe de altă parte, şi poet, prozator, dramaturg.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare. Privind de sus

Jonathan Steinberg şi George Cristian Maior, două teze despre Otto von Bismarck

de Ştefan Vlăduţescu

Atunci când Herodot întemeia istoria, în ale sale „Istorii”, el o instituia ca naraţiune. Obiectul narativului îl reprezentau figurile marcante ce inscripţionau mersul lumii. Otto von Bismarck este o astfel de figură herodotică.

Sub titlul „George Cristian Maior l-a adus pe Bismarck în România” („Unirea”, Alba Iulia), Flaviu Predescu evidenţiază că ambasadorul George Cristian Maior „s-a entuziasmat când a citit cartea publicată în 2011 de Jonathan Steinberg (Oxford University Press), sugerând editurii clujene Eikon cumpărarea licenţei şi traducerea biografiei în limba română”.

Continuă să citești →

Constantin Pădureanu: Oltenia lui Marin Sorescu, a lui Constantin Pădureanu şi a noastră

de Ştefan Vlăduţescu

Aşteptarea inerţială este că o carieră literară se începe cu poezie şi se continuă cu proză. Constantin Pădureanu, ajuns prozator cunoscut, ne demonstrează că şi traseul de rezervă este accesibil. După 9 cărţi de proză bine evaluate, acesta debutează ca poet: „Focuri mocnite”, Craiova, Editura Aius, 2012.

Continuă să citești →

Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv

                                                                                 de Ştefan Vlăduţescu

         I. Literatura Olteniei actuale are câţiva mari scriitori. Dublul acestora îl formează scriitorii remarcabili. Apoi, patratul lor sunt scriitori notabili şi meritorii. Păstrând măsura semnificaţiilor: hazardul în critica literară stă în a zbura peste vârfuri. Totuşi, trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Oricât de apăsătoare ar fi evaluarea este de evidenţiat că unul dintre cei doi mari prozatori ai literaturii oltene este Jean Băileşteanu.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Prim-planul

Dacă nu ar fi apărut Eminescu, poate cel mai mare poet al românilor ar fi fost considerat Ion Heliade-Rădulescu, datorită valorificării unor mituri fundamentale, ca Zburătorul, sau ideilor de veritabil patriotism care ar fi capacitat poporul oricând pentru demersuri de împlinire.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Unelte de cucerit gândul

Eugen Lovinescu este promotorul modernismului la noi. A luat un doctorat la Paris, a înființat revista „Sburătorul” la care au scris numeroși tineri (atunci): Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Adrian Maniu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu ș.a. Pe lângă revista „Sburătorul” a funcționat cenaclul cu același nume. Ședințele se țineau în casa profesorului. Se mai pot spune: a proclamat autonomia esteticului, a scris două istorii fundamentale: Istoria literaturii române contemporane și Istoria culturii române moderne…

Continuă să citești →

Saul Bellow: Darul lui Humboldt

de Mirela Teodorescu

 Saul Bellow este exponentul fazei de tranziţie între generaţia modernistă – clasicii modernismului – Hemingway, Faulkner, Steinbeck, Dos Passos, şi cea a postmoderniştilor: Pynchon, Barth, Coover, Federman etc.

Continuă să citești →