Shakespeare sub bagheta lui Radu Penciulescu

(Monica Săvulescu Voudouri, Un Rege Lear. Jurnal de repetiţii, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012, volum îngrijit de Zeno Fodor)

de Daniela Gîfu

            Evenimentul aniversar 50 de ani de la înfiinţarea secţiei române a Teatrului Naţional din Târgu-Mureş a fost marcat şi de apariţia colecţiei Teatru de buzunar, din dorinţa de a readuce, în prim plan, spectacolul de azi în dialog cu cel de ieri. O iniţiativă nu doar lăudabilă, dar şi binevenită pentru cei ce sunt în căutarea suflului actului teatral mobilizator. Interesul fiind nu doar de a păstra publicul actual, dar şi acela de a stârni gustul pentru teatru al generaţiei tinere, crescută şi educată în faţa unui monitor deformator al realităţii concrete. O convorbire dramatică între generaţii.

Continuă să citești →

“Nimic sub soare nu este mai dulce ca numele lui Iisus” 

Prezentarea cărţii Ne vorbește părintele Cleopa – 15

de Liviu Florian Jianu

Părintele Cleopa Ilie s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie, anul 1912;  familia Ilie a avut zece copii, dintre care doi au murit de mici, iar opt copii (patru băieţi şi patru fete) au supravieţuit; “Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, au fost un exemplu viu de trăire crestină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică şi de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau milostenie, se rugau mult împreună cu copiii, şi duceau o viaţă curată şi bineplăcută lui Hristos. Casa lor era ca o biserică, aşa cum povestea şi Părintele Cleopa: ”Aveam o cameră toată numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Chiar şi la miezul nopţii ne sculam şi făceam rugăciuni”. Nu se auzea între ei de înjurături, beţie, desfrâu, judecăţi pentru avere şi avorturi, ci viaţa de zi cu zi curgea lin ca o apă dulce de izvor, căci aşa se moştenea din moşi-strămoşi şi aşa era tradiţia creştină în partea locului.”( din “Viaţa părintelui Cleopa”, de arhimandrit Ioanichie Bălan).

Continuă să citești →

Sonete zise

            de Dan Ionescu

La editura AIUS, Aurelian Zisu a publicat volumul Sonetele rănite. După definiţie, sonetul „este o poezie cu formă fixă, alcătuită din paisprezece versuri repartizate în patru strofe: două catrene şi două terţete sau trei catrene şi un distih“. Eventuale abateri de la definiţie n-ar fi sancţionabile datorită prezenţei adjectivului „rănite“. Semnificatul adjectivului ebruitează corespondenţă cu suferinţa umană. Posibile subiecte de agent aflate ca motive în carte ar lămuri tipicul adjectivului: propriu-zis ori verbal. Această clasificare va semnala implicit asupra felului sursei de inspiraţie: ambiental sau livresc.

Continuă să citești →

Moara (Povestiri), de Livius Petru Bercea, Editura Nagard, Lugoj, 2010, 108 p.

Povestiri care îmbină trecutul cu prezentul, iar cel care trage după el firele temporale e un singur personaj, Laviniu. Povestirile au caracter memorialistic și aduc în fața publicului, mai cu seamă juvenil, secvențe de un inedit am spune irepetabil. (Red.)

Haiku, de Romeo Ionescu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2012, 90 p.

„Cred că e nevoie într-o cultură, inclusiv într-o cultură poetică, de mai multe registre. Și aceste registre contrastante sau aparent contrastante conturează o artă a poeziei de valoare, de care avem nevoie”. Gheorghe Grigurcu

Îngerii de la casa morarului (roman), de Ion. R. Popa, Editura MJM, Craiova, 2011, 310 p.

Cel puțin ca spațiu în conexiune cu precedentul (Întâlnirea de la casa morarului), romanul de față: Îngerii de la casa morarului propune dimensiuni noi ale felului în care o poveste de dragoste poate continua sau are prerogative să-și afle rădăcina în solul prosper al credinței creștine, că există viață și după extincție. Desigur, titlul e despre doi tineri atât de inocenți în relația lor, încât apelativul îngeri le e cel mai potrivit. Între ei și lume există mult romantism. (Red.)

Întâlnirea de la casa morarului (roman), de Ion R. Popa, Editura MJM, Craiova, 2010, 304 p.

Roman atractiv, cu subiect care vine din vâltoarea unui trecut solit, într-un prezent fără posibilități prea mari față de vechi întâmplări, decât de a le rememora și de a le analiza din nou. Bine scris, riguros, cartea  Întâlnirea de la casa morarului apare ca variantă prozaică la aplecarea lui Ion Barbu de a sonda perimetrele și nuanțele acestora. (Red.)

Incantația cosmică a unui inițiat: N. N. Negulescu

 de prof. dr Adrian Botez

Avem în faţă poemele unui iniţiat, N.N. NEGULESCU. Un transmodernist iniţiat. Sunt două volume („LACRIMI DE DIAMANT”[1] – cu o Prefaţă de  Florea Miu –  Forma Cuvintelor – şi „OCHIUL DE FOC”[2] – cu o dublă Prefaţă: una de Harion Voroneţeanul – Calea Regală, precum şi una de Petre Ciobanu: Metafizica triunghiului originar).

Continuă să citești →

Un autor nou

de Dan Ionescu

Povestirile lui Florin Giurcă au consistență în propria-i biografie. Povestirile sunt elaborate în detalii exacte, cu atenție pentru a nu greși în poziționarea lor într-un univers aflat la marginea dintre prezent și trecut. Cu alte cuvinte, evenimentele acestei cărți se consumă într-un spațiu care permite și fantezie, datorită aspectului lor memorialistic.

Continuă să citești →

ÎN AŞTEPTAREA CERTITUDINII

 de Liviu Florian Jianu

Ce vrea să ne spună, în esenţă, Ştefan Doru Dăncuş, în Bocitorii? (Bocitorii. Aşteptătorul, Editura Singur – Târgovişte)

Că omenirea a devenit o turmă bocitoare.

Continuă să citești →