- Musca
În față, la intrarea în instituție,
stau de vorbă cu M. Răzvan (care, încurcat de mască,
o mută, când sub nas, când sub bărbie. Nu-i trece prin cap
s-o dea jos, plasând-o în buzunar).
Îl las să înșire nemulțumiri pe bandă rulantă,
despre inutilitatea de a purta mască.
Eu cred contrariul…
Pe poartă,
cu viteză, în rochie multicoloră și echipată regulamentar
(cu masca pe figură),
intră Alina P. – cară o plasă în mână (mai grea decât e ea acum,
în plină cură).
-Stai! i se adresează Răzvan,
cu mâna îndreptată să-i prindă musca de pe nas. Alina, docilă,
se apropie de el, îl îndeamnă s-o scape de povara minimală.
Mâna părea un excavator amenințând o floare.
-Ce înseamnă să vezi musca! (Observ cu voce tare).
-El poartă ochelari.
După ce i-a justificat gestul, Alina dă să plece.
-De mâine, îmi iau ochelari, să văd și eu musca! (am lansat promisiunea,
din plan secundar).
Secundarul de la ceas a sfărâmat fără milă timpul pauzei.
Răzvan se întoarce spre mine, cu ochii deschiși mai larg de sub lentile,
mulțumit că a făcut o faptă bună. Lui Domnu i se închină iar.
Ne reluăm dialogul despre orice aparținând sezonului autumnal.