ȘI DUS AM FOST!
Ca niște jalnici trepăduși
Ne amintim – fugar – seduși,
ȘI DUS AM FOST!
Ca niște jalnici trepăduși
Ne amintim – fugar – seduși,
Speranță
Timpul trece și mi-e greu să-l văd, să-l înțeleg,
dar știu că într-o zi se va îndrăgosti de ochii mei
și de zâmbetul meu,
ECO-REFLECȚII APERTO LIBRO
Azi o vedem, și nu e…
Un vultur – nu poți să ignori –
Poate zbura mai jos ca o găină,
STUDIU: Educația și ideea de globalizare
Prof. Daniel Mocioi
De obicei tradiţia este un ansamblu de obiceiuri, credinţe, practici, păstrate şi transmise din generaţie în generaţie. Tradiţia este zestrea unei comunităţi, este dovada nivelului de viaţă în diferite perioade şi devine o componentă a identităţii. După cum individul educat se construieşte pe sine pe fondul unei zestre primite, tot astfel şi comunitatea se construieşte pe sine, progresează, se perfecţionează şi tinde spre o calitate superioară.
Durea să văd cum lumea tace,
când doar prin treacăt eu ascult
povești pictate-n stropi căzând,
Dreptul la sănătate, post-mortem…
Cu Asigurare ai parte,
După 40 de ani de plată –
STUDIU: Cartea între estetică şi cunoaştere
Prof. Daniel Mocioi
Fiind născută din nevoia sufletului omenesc de a-şi exprima emoţiile sale cele mai puternice, cartea este oglinda magică a sufletului uman, a sufletului în mişcare, o cunoaştere în absolut, o artă a timpului. Puterea cărţii este de a influenţa sentimentele, voinţa şi gândirea omului, de a transmite anumite cunoştinţe şi o anumită viziune asupra fenomenelor din universul apropiat sau mai îndepărtat. Sensibilizând cunoştinţele, facilitând cunoaşterea fenomenului descris printr-o ascuţită intuiţie, de care numai artistul este capabil, cartea îi ajută pe oameni să înţeleagă sensurile adânci ale realităţii şi să şi-o însuşească sub raport spiritual. Reflectând realitatea cu mijloace specifice, prin imagini artistice, cartea sensibilizează şi convinge, emoţionează şi place în acelaşi timp, îi face pe oameni să aprobe sau să dezaprobe o anumită stare de lucruri.
Nu cu mult timp înainte de evenimentele din 1989, guvernul luase măsura ca toate cadrele tehnice din şcoli să fie plătite de unităţile economice de care aparţineau. Problema devenea spinoasă mai ales la liceele industriale, unde directorii cu profesia de inginer, trebuiau înlocuiţi, deoarece, prin fondul de salarizare, nu mai aparţineau liceului.